O vârstă şi ceva

miercuri, 6 ianuarie 2010
Dacă am fi trăit vieţile părinţilor noştri, la vârsta asta erai profesoară de fizică la o şcoală generală, în concediu postnatal bine-nţeles. Bucătăria ta ar fi fost albă, părul l-ai fi avut negru iar supermarketurile nu s-ar fi inventat încă. Ce să mai zic de internet... Dacă stai să te gândeşti câte n-ai făcut până la vârsta pe care o împlineşti azi ar fi cu siguranţă un bilanţ trist. Nu pentru că realizările îţi sunt puţine ci pentru că vor fi mereu (dar mereu!) mult mai puţin numeroase decât celalte chestii pe care le-ai fi putut împlini. Gândeşte-te un pic: dacă lucrurile ar fi stat altfel crezi c-ai mai fi învăţat vreodată să mergi cu rolele?
Treaba asta ar trebui să fie o felicitare de ziua ta. Scriu întâi „La mulţi ani” şi-apoi adaug urările: să nu-ţi mai fie frică de câini; să-nveţi să frânezi şi să faci întoarceri; să-ţi scoţi mai des aparatul ăla de fotografiat din casă; să mergi pe la munte şi să mă iei şi pe mine; să ai multă răbdare...; să faci mai des prăjituri; să te bucuri de orice, oricând; să ai timp să citeşti; să-ţi găseşti curajul de a te împăca cu propria-ţi persoană, să te apreciezi, să-ţi mulţumeşti şi să zâmbeşti de câteva ori pe zi doar ca pentru tine; să faci tot ceea ce-ţi doreşti, fără semnele de întrebare de dinainte şi de apoi... Şi-ar mai fi!
Într-una din zilele astea ar trebui să înţelegi o dată pentru totdeauna că suntem fiecare o reţetă unică, delicioasă, irepetabilă, inimitabilă, de nepătruns şi de necontrolat. Gustă, savurează, bucură-te!
La mulţi ani, Olivia. Să ne trăieşti şi să ne fericeşti :* 

3 comentarii: