Reciclare cu happy-end

Mi-a fost de ajuns să citesc o singură dată despre cât de toxic este uleiul alimentar uzat. Şi mi s-a părut aproape floarea soarelui la ureche să desemnez drept colector de ulei un bidon de plastic din cămară. Am adunat picătură cu picătură uleiul ars din tigaie până când recipientul s-a umplut. Apoi a venit întrebarea: ce fac cu el?

Am căutat pe google şi, desigur, existau firme specializate care se ocupă de colectarea uleiului alimentar uzat. Doar că nu prea erau din Galaţi. Iar singurul site de profil - care, teoretic, ar colecta din toată ţara - nu a binevoit să răspundă la vreunul dintre repetatele mele e-mailuri şi telefoane.

Căutările s-au intensificat atunci când deja ajunsesem la jumătatea celui de-al doilea recipient. Şi când mama a aruncat la gunoi cinci litri de ulei ars, pentru că soluţia problemei întârzia să apară. M-am întrebat apoi Ecosal-ul, pe facebook, şi am primit imediat un răspuns. Mi se recomanda să îi contactez telefonic pentru a le da adresa la care să trimită o maşină să ridice uleiul. Când am sunat la ei m-au tot plasat de la un departament la altul până când vocea de dincolo mi-a răspuns categoric că nu se ocupă cu aşa ceva.

Continuând săpăturile am sunat la Mediu. Persoana din telefon s-a conversat preţ de câteva momente cu altele două din birou, contrariate toate de cererea mea bizară, după care mi-a înşirat nume de firme. Două în Galaţi, una la Vânători şi una la Tecuci. Din întâmplare obţinusem deja numărul de telefon pe care ei nu îl aveau şi care, în cele din urmă, a adus şi răspunsul la întrebare.  

Soluţia uleiului alimentar uzat se găseşte aici iar acum am toate motivele să vă rog să introduceţi colectarea lui în rutina voastră. Ştiu, durează până să strângi o cantitate pentru care să merite efortuldeplasării şi preluării. Şi mie mi-a luat mai bine de un an şi jumătate ca să adun cinci litri. Dar eu una chiar cred că e un lucru care contează, care necesită un efort minim şi care aduce un beneficiu naturii.