Ghidul ochelaristului începător

joi, 30 octombrie 2014
Să zicem că ai în mână o reţetă pentru ochelari. A ta. Pe care nu vezi să o citeşti de la distanţa normală mână-ochi. Să zicem că pică cerul pe tine să îţi alegi ramă şi lentile sau să înduri apoi priviri şi păreri. Ei, asta e doar partea soft. Intro-ul. Distracţia începe abia mai târziu, când înveţi să convieţuieşti cu obiectul care-ţi şade non-stop pe nas.
Prima lecţie, pe care nu ţi-o zice nimeni la optica medicală. Chiar dacă îţi explică cum se curăţă lentilele şi cum se aşează ochelarii în toc. Da’ nu-ţi zice nimeni: bă, ţine minte că-i porţi!!! Care este primul lucru pe care îl faci după ce ieşi de la ei? Duci instinctiv mâna la ochi şi îţi aşterni o frumuseţe de amprentă pe lentilă... Atunci - abia atunci - ştii că viaţa ta s-a schimbat pentru totdeauna.
Apoi lecţiile curg lanţ: Când ajungi acasă descoperi cu stupoare că distanţa până la paharul cu bere este mai scurtă de dincolo de ochelari. Drept pentru care loveşti paharul, îl verşi peste un teanc de hârţoage şi înjuri de toţi banii pe care i-ai cheltuit cu ei. A doua zi, când pleci la serviciu, lumea este iarăşi în ceaţă. Abia când nu poţi citi traseul la maxi-taxi îţi dai seama. I-ai uitat acasă. Şi nu, înjurăturile chiar nu ajută!
Când eşti proaspăt ochelarist, cu normă întreagă, mersul prin ploaie, sportul şi gătitul devin mici coşmaruri cotidiene. Să umbli pe stradă cu lentilele ornate în picături nu e nici sexy şi nici practic. Ca să nu mai zic că îţi pune în pericol viaţa la proba traversatului de stradă. Iar când ridici capacul unei crătiţi în misiune, pe aragaz, ceaţa capătă o nouă dimensiune. Exact cât a lentilelor tale! Să mai zic şi cum e la sală?...
Am două luni de purtat ochelari. Cu unicul scop de a vedea mai limpede ce se petrece în jur. Singura zi când m-am aventurat până la piaţă fără ei a fost o mică orbecăială. Ce am învăţat în vremea asta, în afară de a-mi ţine degetele departe de lentile... Întotdeauna, dar întotdeauna!, să ai la tine (sau pe tine) ceva cu care să îţi poţi curăţa ochelarii. Cârpa lor moale, şerveţele, tricou din bumbac. Murphy ştie de ce! • Cu cât îţi aşezi ochelarii la un nivel mai jos cu atât creşte probabilitatea să îi loveşti/turteşti/calci/uiţi. • În primele luni e bine, e chiar indicat, să ai un tic, să atingi mereu câte un braţ lateral. Astfel verifici că încă-i mai ai. (Aviz amatorilor care-şi uită ochelarii la stomatolog!) • Întreabă un prieten! De preferinţă ochelarist cu mai multă experienţă. Vei afla că lentilele se curăţă cel mai bine cu soluţii speciale (logic!) sau cu detergent lichid de vase şi apă călduţă. • Poartă un toc de ochelari la tine, mai ales în zile cu situaţii de risc. Gen băut peste măsură. • Nu uita să îţi roteşti privirea şi să o programezi pentru imagine prin şi pe lângă lentile. Privitul în colţul ochiului are şi el dreptul la viaţă. • Şi încearcă să te descurci, pe acasă, fără ei. Nu cred că îţi ajută privirea în vreun fel, dar te pregăteşte pentru situaţiile critice...
Din experienţa mea mică şi negativistă, legată de ochelari, am aflat că e nevoie de probe. Pentru că prima mea ramă a fost un chin, a fost grea şi rigidă şi îmi dădea după câteva ore dureri după urechi şi pe locul unde se sprijinea pe nas. Chiar şi după ani de uz. Drept pentru care mi-am luat a doua ramă uşoară şi flexibilă. Şi ştiu deja care va fi cea de-a treia. Şi mai ştiu că am vreme o viaţă întreagă să încerc toate modelele. Pentru că ăsta e unul dintre angajamentele alea, pentru totdeauna, de care mă feream al dracu’ 

Susţinem Social Act Theatre în semifinale!

luni, 20 octombrie 2014

Astăzi, de la ora 20.00, la Music Club din Bucureşti are loc un eveniment istoric: confruntarea creativă şi curajoasă dintre trupele "Backstage Boys" din Bucureşti şi "Social Act Theatre" din Galaţi.
Toată chestia e nu să fii în siguranţă… ci să rişti totul în faţa spectatorilor, iar când o dai în bară să nu te bosumfli, ci să fii în continuare vesel şi dornic de joacă!”, explică Keith Johnstone, inventatorul formatului de Teatru Sport.
Jocuri de agilitate, jocuri cu surprize, jocuri muzicale sau cu voluntari, toate acestea şi multe altele vor fi ingredientele spectacol dinamic, intens şi super-distractiv. Două echipe a câte trei actori, un MC, un muzician, Expertul Tehnic, Expertul Narativ şi Expertul în Divertisment (ai ghicit, publicul) vor da ce e mai bun din ei timp de două reprize a câte 45 de minute.
Spectacolul din această seară face parte din etapa de semifinale a unui eveniment desfăşurat în premieră naţională.
Teatru Sport - un format internaţional jucat în întreaga lume - încurajează improvizatorii să se arunce în vâltoarea spontaneităţii, să creeze poveşti despre viaţă, să propună puncte de vedere puternice, totul în cadrul unei seri de teatru improvizat. Spectatorii sunt atraşi şi reacţionează adesea ca la un eveniment sportiv, spectacolul rămânându-le în minte mult timp după aceea. 
Campionatul Naţional de Teatru Sport face parte din ediţia a doua !MPRO - Festivalul Naţional de Improvizaţie. Meciul de astăzi, în care îi vom susţine pe gălăţenii de la Social Act Theatre, poate fi urmărit şi în direct, prin live streaming, pe improfest.ro/nou/campionatul-direct-pe-facebook

 * informaţii preluate de pe pagina de facebook a evenimentului: 

   Social Act Theatre vs. Backstage Boys - Semifinalele Campionatului Naţional

Cumplit oraş de spectatori

duminică, 19 octombrie 2014
N-am înţeles vreodată de ce nu merg gălăţenii la concerte. Ce îi ţine departe de sălile de spectacol, de cluburi, de stadioane... De ce preferă concertele gratuite şi ieftine. Nu am înţeles de ce ăştia care-şi reneagă statutul de moldoveni şi dau share pe facebook la melodii melodioase lipsesc cu desăvârşire de la concertele cu adevărat faine. Nu, n-am priceput în ruptul capului cum poţi să fii fan Proconsul, Mărgineanu, Taxi, Loredana, Viţa, Stratan, Luna Amară, Partizan - şi câţi alţii care au trecut prin Galaţi - fără să scoţi din portofel banii de bilet ca să îi vezi live, în carne şi oase.
În seara asta m-a lovit o mare tristeţe. Pentru că acum ceva vreme, la o bere, la palavre, mai mulţi inşi laolaltă nutream speranţe că toamna-iarna-primăvara asta vom avea parte de-o minune în rândul concertelor live în oraş. O redeschidere la "Scena" şi câteva - măcar câteva mici - cântări mişto la care să bem bere în picioare şi să trecem cu vederea sonorizarea proastă.
Dar nu. Club Scena NU se mai redeschide! Ba chiar s-a închis definitiv. În spaţiul respectiv vor apărea cât de curând nişte birouri, iar muzica şi petrecerile vor rămâne doar în amintiri şi în poze. Vestea am aflat-o în seara asta, live, la ultimul spectacol susţinut acolo. S-a lăsat categoric cortina... Şi am mari îndoieli că se va deschide prea curând vreun alt club care să poată găzdui un concert în condiţii decente.
Ce alte opţiuni avem în Galaţi? Păi, sigur, există Teatris. Că e sau că nu e de fiţe rămâne de discutat la nesfârşit. Dar cum să mergi la un concert fără să ţopăi măcar puţin, cu o bere în mână? Da... şi-ar mai fi Union Jack. Nu, mersi! Mi-a ajuns o singură dată scena aia chinuită într-un colţ. Păi, să ne punem speranţele în S zic. Şi să ne rugăm pentru o minune, să mai înalţe careva tavanul, poate n-o să mai fie sound-ul ca într-o fântână... Ori la Daily, facem o saună mică, în grup. Sau ne luăm bilete la concertele din Bucureşti şi emigrăm în uichend.

Pentru că Galaţiul a devenit mult prea mic pentru muzica live din România!