Şi a fost BeTedX Galaţi

duminică, 29 septembrie 2013
Pentru că în Galaţi se întâmplă atât de puţine lucruri - interesante sau nu. Pentru că ar fi fain să afli cum se împlineşte un vis înainte de a-ţi inventa unul. Pentru că îmi e acru de stat în casă. De aia am fost la BeTedX Galaţi.
Care s-a petrecut exact aşa cum mă aşteptam. Şi mi-e ciudă că nimic nu mai reuşeşte să iasă din tipare în oraşul ăsta de rahat! Programul a început cu o oră mai târziu decât se anunţa pe materialele tipărite. Şi s-a terminat cu alte trei! mai devreme decât era estimat. O parte dintre speakeri nu au mai ajuns la eveniment. Iar problemele tehnice au scos la iveală multe stângăcii organizatorice.
Cu toată îngăduinţa pe care o mai am la îndemână pot spune că a fost o chestie ok. Acest BeTedX. Să zicem un exerciţiu. Că mă aştept ca figurile care au pus la punct evenimentul să mai organizeze şi altele. Înainte să plece, definitiv, din Galaţi.
Fără îndoială că Ariel Constantinof a fost cel mai expresiv, cel mai bine pregătit şi cel mai simpatic speaker dintre toţi. Urmat de Petru Păcuraru care a reuşit, probabil, să-i trezească pe cei care adormiseră în scaune. De menţionat că Hippie a reuşit de data asta un discurs impecabil, fără perle şi bâlbe. (prietenii ştiu de ce...) Iar cafeaua a fost foarte bună!
Am în notiţe titluri de carte. „We are all weird”. „The Big Sort”. Am avioane din hârtie şi un ecuson cu numele întreg pe el. Am o pagină albă acoperită cu scrisul meu abia descifrabil. ajutor. oameni. experienţă. leadership. socializare. cunoaştere. creativitate. responsabilitate. timp. muncă. curaj. perseverenţă. încredere. valoare. bucurie. libertate. emoţie. Şi mai am un filmuleţ numai bun de (re)văzut înainte de o nouă zi de luni.


Când te doare undeva

joi, 26 septembrie 2013
Ziua în care îţi descoperi ficatul, stomacul sau alte organe care se încăpăţânează să funcţioneze în regim propriu. Aia e ziua care-ţi marchează profund şi indigest existenţa. Îmbătrâneşti! Mâncarea îţi strigă din măruntaie. Băutura... şi mai şi!
De la o vârstă repeţi pe un ton vădit tembel că „ai o vârstă”. Carevasăzică te doare pe undeva. Mereu altundeva. Circuitul durerilor în natură. Junghiurile se servesc cu cafeaua de dimineaţă. Migrenele aranjează mai bine coafura. Oasele încep să-şi amintească de toate colţurile de mobilă cu care au făcut cunoştinţă în timp. Medicul de familie dă semne să-ţi reţină culoarea ochilor şi pe cea a portofelului.
Când mănânci fructe pentru că trebuie. Când devii suspicios dacă ţi-e prea bine zile în şir. Când nu-ţi mai este jenă să te dezbraci în faţa doctorului. Când te oftici că n-ai şi tu o afecţiune cu nume sonor, care să facă mai mult rating. Când bolile încep să pretindă zile libere.

wish you were beer

luni, 23 septembrie 2013
uichend lung cât o închipuită vacanţă. planuri peste planuri începând pe cât de neplănuit s-ar putea. plăcuta revedere a unei prietene dragi. şi nodul în gât că da!, sunt oameni care suferă mai mult şi se plâng mai puţin. maşini superbe de colecţie. visul că vreodată în viaţa asta aş putea hoinări la volanul uneia. tocmai preferata mea cu brăduţ parfumat la oglindă. beah! cel mai ispititor soare din ultimele luni. şi-o plăcintă cu smochine eclipsându-l. mingi faine plasate / încasate. tenis de masă. sentimentul că lucrurile cu adevărat frumoase aşteaptă aproximativ la nesfârşit să te întorci la ele. la fel şi ciocolata. BGG. lume multă, priviri stinghere. conversaţii de umplutură. la masa rotundă răutăţi gratuite cât cuprinde. o întâlnire prelungită a bloggeriţelor. bere. bere. bere. bere. bere. şi-o ţigară. prima. greaţă. cumplite dureri de cap. amintiri lipsă. zâmbetul tâmp al omului care nu-şi mai aude gândurile. finally! :)

cursuri. sau nu prea

vineri, 20 septembrie 2013
Nu ştiu în ce împrejurări mi s-a făcut să studiez primul ajutor. Era martie. Şi mă credeam, pesemne, în filme. Imaginându-mi că în metropola de pe malul stâng al Dunării toată lumea ştie PA-ul în afară de mine! Căutarea pe google m-a condus către filiala Galaţi a Crucii Roşii căreia i-am trimis un e-mail. Am primit imediat un răspuns. Mi-au scris despre durata şi preţul cursului şi mi-au cerut numărul de telefon în ideea că voi fi contactată atunci când se va forma o nouă serie de minim zece persoane. Ce să zic... e deja toamnă, pică frunze care abia plănuiau să înmugurească în primăvara mailului meu. De PA nici că am mai auzit ceva!
Zilele trecute, la o plimbare târzie, m-a trecut un fior pe şira spinării la gândul că poate, totuşi, n-aş fi tocmai în siguranţă noaptea, pe stradă. Şi m-am apucat, iarăşi, de căutări pe google. De data asta pentru cursuri de autoapărare, în Galaţi. Am găsit câteva posibile variante şi voi aştepta o zi cu karmă senină ca să dau telefoanele de rigoare.
Până atunci apelez la „ajutorul publicului”. Dacă aţi făcut vreunul dintre cursurile astea - în Galaţi - sau dacă aveţi vreo sugestie în plus vă rog să-mi daţi de veste!