27 aprilie

miercuri, 28 aprilie 2010
tortul pe care mi l-a făcut sor'mea


Nu ştiu alţii cum simt dar pe mine mă loveşte 27 aprilie în creştetul capului an de an. Deschid ochii înainte să mă deştepte ceasul şi mă întreb dacă astăzi... e chiar astăzi. Dacă n-am greşit socoteala sau pagina din calendar ori dacă nu m-am trezit în pielea altcuiva. Râd mereu... Ce obicei! Să primesc pupături, cadouri, urări şi flori doar pentru că deschid un nou dosar cu acelaşi nume pe copertă. Mai boţit un pic! Al câtelea este la număr îmi ia juma’ de an să mă obişnuiesc. Nu ştiu dacă cineva vreodată s-a trezit ca mine ieri, convins că pe undeva i s-a greşit socoteala la aniversarea din anul respectiv. E prea repede, e prea devreme îmi ziceam. Aţi greşit planeta, aţi greşit omul, aţi greşit camera. Apoi sună tata... iar el nu greşeşte niciodată la treburile astea. Deci e în regulă, eroarea e a mea, că m-am născut.


Glitter in the air

marți, 20 aprilie 2010
Uneori mă aşez pe margine, mă odihnesc şi ascult muzică. Şi e mai bine...

"Have you ever fed a lover with just your hands?
Close your eyes and trust it, just trust it
Have you ever thrown a fist full of glitter in the air?
Have you ever looked fear in the face
And said I just don't care?

It's only half past the point of no return
The tip of the iceberg, the sun before the burn
The thunder before lightning, the breath before the phrase
Have you ever felt this way?

Have you ever hated yourself for staring at the phone?
Your whole life waiting on the ring to prove you're not alone
Have you ever been touched so gently you had to cry?
Have you ever invited a stranger to come inside?

It's only half past the point of oblivion
The hourglass on the table, the walk before the run
The breath before the kiss and the fear before the flames
Have you ever felt this way?"


Asculta mai multe audio Diverse

(in)diferenţa

joi, 15 aprilie 2010
Cristina şi Ciprian, acum un an.
Nu mai ştiu dacă am făcut eu poza sau doar trepiedul meu, dar tare mult îmi place.

Fără nicio legătură cu personajele de mai sus ori cu imaginea, aseară m-am uitat la "Te pui cu blondele" ca să văd cum se descurcă dom' doctor Bacalbaşa cu cele 50 (parcă!). Nu comentez, că atunci când vine vorba de blonde mi se tulbură gândirea. Însă Baca a spus o chestie care chiar mi-a plăcut şi mi-a rămas în minte:

"Nu te da mai mare decât eşti.
Vei fi nevoit să plăteşti diferenţa. "




Irosire

vineri, 9 aprilie 2010

Îmi plec fruntea cu toate încruntările mele în piept şi o las spânzurată aşa între îndoieli lipsite de miză. Din jocul ăsta de-a minciuna şi adevărul nu mai am nici de pierdut, nici de recuperat. De câştigat nici n-am sperat vreodată. M-am avântat legată la ochi într-o horă cu tine cea cu urechile astupate sperând, cred, că am putea juca doar pe jumătate privind, doar pe jumătate ascultând, doar pe jumate simţind... Nu mi-am dat seama că dacă tu te-ai împiedica eu nu mi-aş putea da seama la timp să te ajut. Că dacă eu aş cădea nu ai avea cum să-mi auzi strigătul ca să mă salvezi. De-acum nu mai contează cine şi unde şi cum s-a petrecut. Îmi iau porţia mea de greşeală şi plec. Ideea asta nu e descotorosire de vină ci dimpotrivă, asumarea ei. Ideea asta nu e răzvrătire sau ranchiună, e izolarea mea de tine. Mi-am luat în spinare ce ţi-am greşit şi ce m-ai greşit, ce ţi-am minţit şi ce m-ai minţit, şi îmi urmez mai departe singură calea în beznă. Cu o credinţă mai puţin. 

Casă de piatrrră


Într-o după-amiază nasoală de toamnă, pe când îi făceam pe ghidul prin Galaţi, am legat un pact. Ori mie mi se citea pe mutră disperarea, ori lui, nu mai ştiu... Dar ne-am zis atunci - parcă aşteptând într-o staţie - că dacă eu nu mă mărit şi el nu se însoară în zece ani ne căsătorim unul cu altul. N-am să-mi dau seama de ce fac oamenii afirmaţii din astea absurde cărora le ataşează şi termene-limită, dar m-am prins în secunda imediat următoare că trebuie să mă rog vârtos şi fără încetare pentru o minune în sensul lui, că în al meu...
Tase al nostru a întâlnit în vreo doi ani - rezonabil! - marea dragoste, s-a mutat de la Brrrăila toooooocmai la Arrrad şi s-a însurat. În pozele de la celălalt capăt al ţării, cu Roberto şi Crina în zi de primăvară, li se zăreşte fericirea şi împlinirea sfârşitului căutării. Casă de piatrrră să aveţi şi... copii de plastilină :P