Mi-o repet silabisind apăsat ori de câte ori pic de fraieră: nu-poţi-a-ju-ta-oa-me-nii-îm-po-tri-va-vo-in-ţei-lor!
Nu ai cum să găseşti în veci combinaţia magică prin care să îi fii altuia substitut de curaj, de entuziasm, de chef. Să îl duci în spinare ca pe un bolovan, să îl ţii treaz când vrea să hiberneze, să îi spui poveşti cu hepi-end în zile în care nici măcar nu ştie în ce anotimp trăieşte.
Am reputaţia unui prieten forţat, cred. Dogoreşte în mine o energie pe care simt uneori să o împart, să o impun. Şi-i forţez pe alţii să trăiască după cum cred eu de cuviinţă că ar trebui să o facă. Fără succes, ca un robinet stricat picurând întruna apa care le-ar fi mai degrabă altora de folos.
Am reputaţia unui prieten forţat, cred. Dogoreşte în mine o energie pe care simt uneori să o împart, să o impun. Şi-i forţez pe alţii să trăiască după cum cred eu de cuviinţă că ar trebui să o facă. Fără succes, ca un robinet stricat picurând întruna apa care le-ar fi mai degrabă altora de folos.
|
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu