Sunt chioară. Calculatorul mi-a schilodit capacitatea de a distinge detalii. Deci umblu pe străzi pe cât de concentrată pot ca nu cumva să trec pe lângă vreun cunoscut fără să îl observ. Să mă creadă neam prost şi să ducă vorba mai departe.
Întrebare logică: de ce nu porţi ochelari? Dar îi port! Zilnic, mereu, în geantă. Şi întotdeauna când lucrez la calculator la seviciu. Când merg la film - ca să văd ecranul, când joc tenis de masă - ca să nimeresc mingea, când sunt la teatru - ca să disting actorii. Aaaa, de ce nu-i port tot timpul? Pentru că după vreo trei ani încă mă mai doare mai-sus-ul nasului şi pe după ureche, semn că am luat rama total nepotrivită pentru mine. Dar la câţi bani a costat abia dacă s-a amortizat în timpul ăsta. Însă, mai presus de toate, e pe motiv de zodie. Carevasăzică încăpăţânarea. Nu vreau!
Nostalgică de mama focului sunt după vremurile în care citeam de la etajul 6 numere de înmatriculare ale maşinilor din parcare. Şi desluşeam traseele autobuzelor de la o poştă. Şi remarcam oamenii la orice oră din zi şi din noapte. Mi-a rămas doar nostalgia, e drept. Zecile de ore în faţa monitorului au distrus tot restul. Atât numai, la limita între a vedea şi a nu vedea bine.
M-am dus la câteva controale de rutină decretate obligatorii de firmă. Mi s-aspus că nu văd bine şi că trebuie să îmi schimb ochelarii. Şi? Îmi va reveni vederea? Va fi mai bine? Nu! În cel mai bun caz rămâne la fel. Deci trag de timp în dulcele stil exersat, minţindu-mă că într-o zi voi face ceva pentru vederea mea.
Am găsit în urmă cu ceva timp nişte exerciţii extraordinare pentru vedere pe acest site. Între timp văd că a dispărut tot ce era tradus în limba română. Eu le am printate de pe atunci şi le recitesc la interval de câteva luni, jurându-mi cu ploapele întredeschise că voi exersa zilnic. Pe naiba!
Deci zic: vă rog la modul cel mai serios să mă trageţi de mânecă, să întindeţi un braţ lateral, să strigaţi sau să îmi daţi un telefon dacă trec pe lângă voi pe stradă fără să schiţez nimic. Să mă huiduiţi, să ppppssss-ppppssss-iţi, să faceţi gesturi ample din braţe ori picioare sau să îmi aruncaţi cu ceva în frunte. Ochelarii nu aveţi cum să mi-i spargeţi. Că nu-i port!
|
|
E putin cam dura exprimarea din titlu. Cred ca sunt norocos ca eu inca mai vad bine fara ochelari si ca e nevoie de multe ore ca sa-mi oboseasca ochii incat sa nu vad clar.
RăspundețiȘtergereVa vine sa credeti ca si eu am nevoie de ochelari? De cand ma tin sa-mi fac o pereche noua dar tot aman momentul. De parca la oftamlog ar fi ca la dentist. :)
RăspundețiȘtergereAm avut o pereche foarte misto dar i-am uitat pe un birou la un client. Daca era un birou mic as fi dat de ei. Da o cladire cu 2 etaje ticsita de birouri ... si am fost in toate ... naiba stie unde au ramas. Sunt clienti unde daca uit o surubelnita o gasesc sigur tura urmatoare sau ma suna aia dar de ochelarii mei nu s-a indurat nimeni.
Mihai, titlul este doar o expresie răutăcioasă din copilărie. Mi-a venit aşa îmi minte...
RăspundețiȘtergereAlexandru, dacă ai uitat ochelarii pe undeva e clar că îi purtai aşa ca mine. Poate că cineva îţi poartă recunoştinţă în taină că i-ai făcut aşa un dar :P
tu măcar ai ochelari! eu nici acum nu mi i-am făcut :))
RăspundețiȘtergerePoate ne ciocnim pe stradă :))
Ștergere