*
Aş vrea să fiu îndrăgostită şi să-mi simt inima bătând sălbatic când ochii mei se avântă melancolic în privirea celuilalt. Să-i aud numele în refrenul oricărei melodii romantice şi să mă sfâşie un dor pe care nici sms-urile drăgăstoase să nu-l poată alina. Să zâmbesc adesea, la câte 17 minute, sau ori de câte ori aş zări câte-un lucru care să-mi amintească de el. Să pregătim ceva frumos, surprinzător, haios, simplu... sau oricum ar fi pentru ziua de la jumătatea lui februarie în care ne-am sărbători îndrăgosteala împreună cu alte mii de îndrăgostiţi.
Sunt anti-Velăntains, subliniez şi semnez. M-am ascuns ani la rând în spatele unui pretext pe care m-am săturat să-l invoc. E o sărbătoare comercială, importată, mi-am tot zis. Oamenii caută trandafiri roşii şi inimioare de pluş cu I love you pe ele, îşi fac cadouri de tot felul şi îşi trimit mesaje de iubire copiate de pe net. Şi ce e rău în asta?, întreabă-mă. Şi nu aş avea ce să-ţi răspund...
Adevărul e că nu protestez împotriva vreunei sărbători amoroase, doar îmi plâng de milă. Îi admir pe cei capabili să-şi facă daruri fără să le fie teamă, fără să se întrebe ce vor face cu lucrurile respective dacă ei doi nu vor mai fi... doi. Mie nu-mi iese, nu iubesc decât rar şi prost, nu sunt fericită decât puţin şi în grabă. Dar mai aştept, mai sper şi mai încerc.
|
|
velantainsdei suna fals, puf comercial...nu mi-a placut niciodata...ma rog, voiam sa spun ca nu ai motive sa ti plingi de mila, cum spui...asa se intimpla uneori, pur si simplu, sa iubim ...prost...dar vine si un timp, ai sa vezi, altfel, cu totul altfel
RăspundețiȘtergereDa, Sorin, lucrurile despre care cred că mi se cuvin se încăpăţânează să-mi dea câte o lecţie. Prea am aşteptat iubirea să pice din cer şi să-mi rămână veşnic în braţe
RăspundețiȘtergere