Tu

Asta nu eşti tu! Tu nu îţi puneai perna în cap dimineaţa când sună ceasul, tu nu lăsai florile neudate o săptămână întreagă şi nu te plângeai zi de zi de orice. Tu nu ştiai să jigneşti, nu vroiai să minţi, nu suportai să greşeşti. Tu nu lăsai lucrurile neterminate şi oamenii să te aştepte, tu nu lăsai oamenii să te chinuie şi lucrurile să se piardă. Ţie nu-ţi era vreodată ceva indiferent şi-acum citesc în privirea ta un cumplit simptom de nepăsare al unei boli numite resemnare şi-ţi plâng de milă pentru ziua în care te vei trezi. Asta nu eşti tu...