Folk You... very much

Găsit nisip în portofel. Şi sub capacul obiectivului. Vama mi s-a furişat în geantă, vrea să se facă cucoană, la oraş. Habar nu are cât e de greu şi de trist să-ţi trăieşti viaţa departe de foşnetul mării. Departe de un orizont în spatele căruia poţi născoci orice, oricât, oricând...

Mi-e greu să povestesc cum a fost prima mea întâlnire cu Vama Veche. Cu Folk You. Două vise într-unul. Mi-e şi mai greu să nu povestesc. Cumva ştiu că am mai fost pe-acolo. Că am dormit deja pe plajă, că am văzut răsărituri, că m-am îndrăgostit, că am înotat. Într-o altă viaţă.

În asta... în uichendul ăsta... am cântat, ţopăit şi iarăşi cântat. Strecurat printre oameni mulţi. Şi frumoşi. Băut cafele la ibric. Pozat. Fredonat. Bălăcit în mare, printre alge. Aţipit la soare. Bere. Şuşu în iarbă. Trezit cu refrenul foşnetului de valuri. Vinovaţii fără vină. Cinci lei duş cu apă rece. Purtat papuci găsiţi aiurea, pe plajă. Băiat drăguţ invintându-mă dimineaţă la cafea. Eu refuzând. Proasto...

M-am întors de la prima întâlnire cu Vama & Folk You cu amintiri frumoase. Pe care mi le repet întruna în gând, ca nu cumva să le rătăcesc acolo, pe undeva. Cea mai nostimă... că mi-am pierdut vineri seara tenişii în valuri şi i-am găsit sâmbătă, tot seara, pe mal. Asta rămâne de poveste. Imaginează-ţi: o mare neagră purtându-mi tenişii roşii...