A dat (iarăşi) norocul peste mine să monitorizez aplicanţii unui job.
Online. CV-uri peste cv-uri, zâmbete în colţ de gură, click dreapta: save page
as... Rutină. Am mai făcut-o şi cred că pe undeva am învăţat exact cum să
selectez oamenii potriviţi dintr-o privire. Dar nu asta era povestea...
Astăzi am râso-plâns în faţa unui sivi. Al unui individ atât de tembel
încât habar nu are cum s-o ascundă. Redau pe scurt, atât cât se poate, detalii
extrase din pagina expediată de el. Numărul de telefon al tembelului are 11
cifre! E-mail: pitbull......@.....; Scrisoarea de intenţie conţine cinci
prescurtări, cinci semne de exclamare, un dezacord şi afirmaţia „in
fiecare zi invat cate ceva nou”. (Să mori tu!) La capitolul experienţă individul zice
că a fost angajat la „compania unui prieten”. Cireaşa de pe tort - o poză cu el
în trening, sprijinit de-un gard.
Mă, când eşti aşa cum eşti tu... te foloseşti de variantele
ajutătoare! Identifici un amic cu ceva mai mult IQ, îi faci cinste cu două beri
şi îl rogi să-ţi facă un CV decent. Dacă se pricepe şi la un crop - portret -
la poză merită deja şi o pizza. La fifti-fifti mai tai de pe listă balastul, că
nu-i pasă nimănui de încercările tale cu valabilitate o lună-două. Iar de
întrebat publicul e musai! Că unul mai isteţ ori mai beat s-ar putea să se
prindă că eşti şomer pentru că nu ţi-ai numărat numărul de telefon.
De ce am scris toată polologhia asta? Pentru că lumea în jur vorbeşte de
examene, rezultate, facultăţi, cariere... Dar mă îndoiesc sincer că proaspeţii
adulţi au habar să îşi scrie un CV. Pentru că proştii de rând sunt atât de
proşti încât le fuge propria umbră de sub picioare de ruşine. Atât de limitaţi
că nici tot google-ul din lume nu reuşeşte să le smulgă câte un copy-paste executat cu folos.
Bă, pitbull, ai să mori şomer! Şi prost! Convins că madamelor de la „resurse
umane” nu le-a plăcut de moaca ta din vacanţa de anul trecut. Nu-ţi sună
telefonul, aşa-i? Lasă... ai şi mai multe zile la dispoziţie să mai înveţi câte ceva nou...
|
Incredibil:))))), am cazut pe jos de ris, da cred ca de fapt e tragi-comic, ca nenea asta traieste pe linga societate..Ce exemplare..Si cred ca-s multi de astia, dar mai putini decit aia semi-docti, aia-s periculosi sa-i ai colegi de job, stiu ca am intilnit..
RăspundețiȘtergereE nostim şi incredibil în acelaşi timp. Totuşi... printre ce fel de oameni trăim?
Ștergere