De vreme

Coduri aprins colorate anunţă zăpadă de câteva zile. M-am trezit azi-noapte la o oarecare oră şi-am văzut că ninge ca-n poveşti. Dimineaţă... Stupoare! Mirare! Codul chiar s-a adeverit! Lumea trecuse deja la cauciucuri de vară, la încălţări subţiri şi geci cu curu afară. I-aş fi tras de mânecă pe stradă p-ăştia de se uită la Busu şi râd la glumele lui (mai e ăsta încă pe teveu, nu?) să-i întreb cum de n-au priceput avertismentul de ninsoare intens propovădit!

Şi-am ascultat ziulica întreagă cum oamenii se vaită de vreme. Îmbrăcaţi ca puii de bogdaproste. Fără să aibă, totuşi, habar dacă mâine o să mai ningă sau nu. Cum i-am auzit şi sâmbătă oripilaţi de vijelia de afară, la fel de mult mediatizată. Cum? Ai ieşit din casă pe vântul ălaaaa!? Mdea... am destule kilograme, chiar n-are cum să mă ia pe sus!

Oamenii din jur fac zi de zi small talking-ul despre vreme. Că e semiînnorat cu tendinţe de ploaie. Că bate vântul dinspre este-nord... sau nord-est... ce naiba, tot aia! Că e aşa de cald de parcă şi-ar scoate buricul niţel să capteze vitamina D. Că iar plouă! şi doar am văzut aseară la ştiri dar am uitat umbrela. Că vreau să vină vara ca să mă pot plânge cât e ziua de lungă că a fost prea scurtă iarna.  

Ăstora de se arată veşnic uimiţi de vreme le-aş spune: du-teeeeeeeeeee... şi cumpără-ţi un termometru, învaţă să-l citeşti şi pune-l la geam. Sau, mai simplu, scrie „vremea” pe google în fiecare seară şi-i vei descoperi pe unii de prezic pe bune cu ce trebuie să te îmbraci mâine.

P.S. Ştii, pe stil vechi Baba Dochia abia acum îşi leapădă cojoacele. Vineri e baba mea...