Când viaţa îţi
este o nemărginită înlănţuire de oameni. Despre care ştie fiinţa ta toată,
pentru care ficatul tău trage ponoasele. Când ţi se întâlnesc - în visuri -
toate rudele, vecinii şi colegii. Când memoria numelor dă deja eroare la
multiplu de Cristina, Elena, Ciprian şi Mirela. Când asociezi indivizi şi
obiecte/activităţi în dulcele spirit al sunatului prietenului potrivit la
momentul potrivit. E mereu la
îndemână un om-IT, care te salvează de toate problemele legate de tehnologie. Ştii
totdeauna omul-bere alături de care orice şuetă e mai faină. Ai o suită
întreagă de oameni-desprecareseparecănuaucreier pe care te străduieşti să-i
ocoleşti. Aproape de inimă ţi se furişează mereu un suflet-pereche şi câteva
altele îngemănate. Sunt oamenii-role, şi cei cu tenisul, şi cei cu filmele, cei
cu folkul, şi cei cu muntele, cei cu teatrul, şi cei cu cărţile - de citit sau
de joc. E omul-guru. Omul-Om. Puiul-de-om. Omul cu care faci oameni de zăpadă.
Omul de omenie. Şi neomul pe care l-ai trimite cu drag în alt univers. Ai cunoscut
oameni potriviţi, în locuri potrivite. Şi viceversa, din cei care şed ca nuca-n
perete. Ţi-ai bifat cu zâmbete largi ori încruntări profunde, cu orice
strângere nouă de mână. Te-ai privit în oglindă şi te-ai înrolat teoretic în
tabăra adversă, ca să simţi mai bine pe cine (dis)consideri.
Oameni-nume-sentimente-lecţii pe care ţi le însuşeşti ca şi când nicio
întâlnire nu este întâmplătoare. Nu există om care să treacă prin viaţa ta
degeaba. Mai devreme, sau mai târziu.
|
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu