Ştiu să recunosc un copy/paste când îl văd. Nu combinaţia de taste. Individul. Omul copy/paste. Ăla care până şi cafeaua şi-o bea după sorbitura altuia, care are soneria telefonului copiată de la un coleg, care imită vorbele apropiaţilor şi le fură gesturile, care preia orice status i se pare interesant, care comandă mâncarea din farfuria vecinului, care îşi alege pantofii după ai amicilor, care imită orice este scris, rostit sau mimat.
Specimenul circulă liber şi nestingherit ca un cameleon. Îşi poartă paşii fără vreo direcţie anume, ciupind din mers bucăţele din ceilalţi. O tocană în plină expansiune, imposibil de digerat, copy/paste-ul este uneori confuz. Îşi rătăceşte identitatea şi semnează cu numele altcuiva. Ba îşi rătăceşte şi inspiraţia şi o preia pe a altuia. N-a reuşit însă vreodată să priceapă cuvântul „plagiat” sau pe oricare din aria lui semantică. Consideră definiţia din DEX o ofensă publică adusă activităţii lui de promovare a valorilor şi, în consecinţă, protestează în felu-i unic. Ctrl+C/Ctrl+V x ∞
|
|
Bună, Ana.
Văzând articolul tău anterior mi-am amintit că aveam în gând să scriu ceva pe tema asta a reciclării și a colectării selective, dar azi citind acest articol mi s-a aprins un beculeț roșu.
Sunt eu cauza lui? Adică...nu aș vrea să crezi că am copiat tematica articolului, pur și simplu s-a întâmplat să publici tu înainte....
Eu totuși cred că nu la mine te referi, dar vreau să mă asigur.
Mulțumesc pentru răspuns :)