*
Cred că am fost într-o altă viaţă copac şi mi-a plăcut la nebunie să îngălbenesc. Pentru că doar în anotimpul ăsta care fugăreşte oameni, frunze, maşini, noroaie şi maidanezi mă simt în largul meu. Nici frigul nu mi-e prea frig, nici cerul nu e prea trist, nici vântul prea obraznic.
Sub crengile foşninde ale pomilor sunt ca la un recital dedicat numai mie şi-mi ridic fruntea să-i salut, să le mulţumesc. Şi-mi aleg o frunză, o strecor în geantă şi o păstrez tot restul anului ca nu cumva să mă las ademenită de alte anotimpuri să-mi trădez dragostea pentru toamnă.
Mă aşez în faţa ferestrei cântărind nuanţele de galben mai complicate astăzi decât ieri, făcând pariuri cu mine însămi despre care pom va avea mâine culoarea creionului meu preferat din copilărie. Visez la crizanteme care să-mi coloreze dimineţile. Jinduiesc după gutui pufoase pe care să le lipesc de obraz şi să-mi amintesc că nu există alt parfum mai frumos pe lume. Aştept să se facă poimâine ca să le am.
*Angela, câţi ani au tărtăcuţele astea?
|
|
offtopic, dar WOW! ... modificări majore pe aici. Felicitări, arată superb!
Recunosc, nu intru decât dacă apare ceva nou în feed, așa că nu știu de când sunt schimbările active, dar eu abia am observat.
Frumos!