În lumina difuză de la celălalt capăt al amintirilor zăresc un oraş plin de SH-uri. Pe fiecare stradă câte o reclamă ochioasă se laudă cu second handuri importa(n)te... din import. Iar lumea se înghesuie să-şi ia haine cum nu şi-ar permite vreodată să-şi cumpere la prima mână.
Apoi, pe la mijlocul adolescenţei mele, ne-au invadat net-cafe-urile. Şi uite-aşa indivizi de toate vârstele au început să-şi cheltuiască banii pe mici doze de internet, să stea la cozi pentru o porţie de mIRC, să economisească pentru un long night în faţa calculatorului conectat la reţeaua întregii planete.
Când toată suflarea şi-a luat internetul acasă străzile s-au umplut de prăvălii cu 38.000. Magazine cu de toate şi nimic, clienţi potriviţi. Mărunţişuri ieftine şi proaste, chinezării care îţi iau ochii, fleacuri pe care preţul unic încearcă să te convingă că ţi le poţi permite.
Oraşul s-a învăluit apoi într-un miros îmbietor de ulei încins aromat cu vanilină. Gogoşerii, langoşerii şi patiserii au apărut la fiecare colţ, iar gălăţeanul a înfulecat aluaturi semidospite până a venit dieta. Pardon, criza!
Iar criza nu a venit singură. S-a asortat de minune cu o depresie generală care a permis magazinelor de vise să invadeze oraşul. Sub ochii închişi ai întregii ţări s-au fumat toate ierburile din atlasul botanic până când autorităţile au reuşit să-i alunge pe vânzătorii de fumuri.
Şi drept dovadă că hainele la mâna a doua, etapele prelungite la calculator, portofelele goale, prăjelile şi etnobotanicele dăunează grav sănătăţii a apărut la fiecare 20-30 de paşi câte o farmacie.
În penultima etapă de reorientare economică a Galaţiului s-a reinventat statul la coadă. Covrigăriile răsărite peste noapte în locul magazinelor de ţoale i-au atras iremediabil pe pofticioşii dispuşi să aştepte minute în şir pentru o împletitură fierbinte. Că nu există câini cu colaci în coadă ne-am convins de mult, dar şiragul de covrigi cu care se defilează în văzul lumii e chiar un must have!
Ultima găselniţă - magazinele MIC.RO. Mă amuz ori de câte ori mai apare unul ca şi cum aş mai adăuga o piesă nouă la colecţie şi aştept răbdătoare, convinsă că altă linie din fashionul comerţului îi va lua curând locul. Oare ce mai urmează?
* fără nicio legătură cu cele de mai sus - poza şi melodia. pur şi simplu frumoase
Direcţia 5 - O fată ca ea
Asculta mai multe audio pop
Asculta mai multe audio pop
|
|
Mă bucur că scrii iar, îmi place să te citesc. :*
RăspundețiȘtergereda, adevărat grăiești! am observat și eu micro-urile, sau mic[punct]ro-uri :D. nu am călcat niciodată într-unul, dar le-am văzut răsărind, pe ici și colo. Cât despre covrigării, nu vi se pare ciudat că e modă nouă, apar multe (în multe orașe) de vreo doi ani...dar scrie mare și tare: Tradiție din 1900, sau 1800nuștiucât?
RăspundețiȘtergerecum spunea si Andreea, ne bucurăm că scrii din nou. Poza e din Galați..prim zona pieții cumva?
Să ştii Andreea că mă bucur şi eu când îmi iese treaba asta! Va urma :*
RăspundețiȘtergereRadule, nu am observat înscrisurile cu tradiţia. O fi vreo tradiţie în alte părţi, dar sigur nu la noi.
RăspundețiȘtergerePoza este din Sibiu, tot pe lângă o piaţă :)
are „aer” de piață....sau în_jurul_pieței
RăspundețiȘtergereasta înseamnă că nici un câine nu este scurt de coadă de unul singur în întreaga românie. până acum 7 ani ți-am verificat cronologic observațiile la nivel de botoșani. din 2004 încoace le pot confirma cu strictețe în cluj, unde încă ador să bântui sh-urile, încă găsesc chestii utile la 38 (a devenit 3,9) și nu am intrat în nici un MIC.RO, cărora le-am declarat război pe față.
RăspundețiȘtergerede ce mi-e dor, în schimb, sunt PIEȚELE. cele adevărat, cu sute de răhățișuri de la ruși și ucraineni. am văzut una în cugir, recent, și jur că m-am îndesat de clămițe și accesorii de care nu aveam nevoie, doar fiindcă erau colorate și ieftine.
Jules, aş fi ipocrită să spun că nu le-am trecut pragul business-urilor pe care le-am enumerat, că nu mi-au fost de folos vreodată... Doar observ cum au început să ne sufoce, să se impună fără drept de apel în vieţile noastre.
RăspundețiȘtergereMie mi-e dor de pieţele cu legume, fructe şi flori. N-am mâncat nicio felie de pepene galben vara asta, nicio prună, nicio vânătă...
păi cum așa? acestea sunt prezente în cluj, deși anemic, fiind în esență sufocate de produse semipreparate, daaar... they exist. iar în una din ele rezidă și câteva tanti care vând răsaduri la flori la prețuri ridicole. sunt colorate și delicate și nici unul nu mi-a rezistat în casă prea mult timp, dar e o plăcere să le cumperi!
RăspundețiȘtergereProgramul este de vină. Mă întorc cam târziu de la lucru şi nu sunt tocmai omul care să meargă la piaţă dimineaţa la 7 :) Când vor apărea florile de toamnă şi gutuile poate voi face un efort.
RăspundețiȘtergere