E o poveste pe care n-am mai apucat să o spun la vremea când am trăit-o. Însă rămâne o mirare - chiar şi pentru mine - cât de simplu reuşesc uneori să trec peste momente cărora de altfel aş fi jurat că nu le-aş face faţă. N-a fost nasol ci dimpotrivă, fascinant şi frumos.
Ai mei - familie şi prieteni - ştiu prea bine că cea mai mare frică a mea este de apă. Nu mă tem să mă spăl şi nici nu mă feresc să călătoresc cu vaporul. Mi-e frică pur şi simplu de oglinda unduitoare a apei atunci când sunt nevoită să-i tulbur moleculele la un nivel care îmi depăşeşte genunchii.
Împrejurările au făcut ca acum vreo trei uichenduri să particip la o ieşire cu caiacul pe Siret, până la Dunăre. Nu am pus întrebări înainte, pur şi simplu m-am bazat pe instinctul care îmi dicta că e în regulă să fac o mică nebunie. A fost atât de bine încât aş avea curajul să repet experienţa, bine-nţeles cu aceeaşi vestă de salvare strâns legată de mine. Ciudat cum aşa un accesoriu combate paranoia mea când vine vorba de valuri :)
Ai mei - familie şi prieteni - ştiu prea bine că cea mai mare frică a mea este de apă. Nu mă tem să mă spăl şi nici nu mă feresc să călătoresc cu vaporul. Mi-e frică pur şi simplu de oglinda unduitoare a apei atunci când sunt nevoită să-i tulbur moleculele la un nivel care îmi depăşeşte genunchii.
Împrejurările au făcut ca acum vreo trei uichenduri să particip la o ieşire cu caiacul pe Siret, până la Dunăre. Nu am pus întrebări înainte, pur şi simplu m-am bazat pe instinctul care îmi dicta că e în regulă să fac o mică nebunie. A fost atât de bine încât aş avea curajul să repet experienţa, bine-nţeles cu aceeaşi vestă de salvare strâns legată de mine. Ciudat cum aşa un accesoriu combate paranoia mea când vine vorba de valuri :)
|
|
:)) Misto titlu!
RăspundețiȘtergereTi-ai facut timp sa scrii si despre asta, observ ;))
E o experienta interesanta, dar privind poza in care ti se vad piciorusele, constat ca, in ceea ce ma priveste, frica de apa e devansata de starea de... "câh", la gandul ca as putea atinge apa aia mizerabila.
Mai greu de găsit la noi ape cristaline şi plaje fără mâl. În rest... toate bune şi frumoase :P
RăspundețiȘtergereCe tare!!!
RăspundețiȘtergereBuna.
RăspundețiȘtergereImi place tare mult blogul tau, si de tine,:)) ofcourse
Si eu sunt tot din Galati, si mi-as dori foarte mult sa am o "prietena" ca tine! (nu intelege gresit)
Din pacate n-am reusit sa gasesc o adresa de e-mail pe blogul tau. Daca vei dori desigur sa lasi una, mi-ar placea foarte mult.
Otilia, adresa mea de email este anaelisabeta@yahoo.com. Te aştept cu drag să vorbim şi poate ne vedem la un ceai.
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru blog! Revin cu drag de fiecare data! Sorina
RăspundețiȘtergereSorina, îţi mulţumesc. Apreciez!
RăspundețiȘtergere