Dreptatea-n vacanţă

PROGRAM

Luni, Miercuri, Vineri - 8⁰⁰- 13⁰⁰

Marţi, Joi - 14⁰⁰- 19⁰⁰

Sâmbătă, Duminică - ÎNCHIS

ÎN LUNA AUGUST - CONCEDIU DE ODIHNĂ

Dreptatea seamănă cu doctoriţa de familie care mă trimitea să mă operez de apendicită deşi eram bolnavă de anexită. Degeaba îi ziceam să citească mai cu atenţie analizele pe care tocmai le făcusem, că poate... Ea deja îmi semnase trimiterea în spital. Simptomele mele se risipiseră printre convingerile şi prejudecăţile ei.

Dreptatea este un viciu. Te amăgeşte cu satisfacţia unor victorii de moment aşa încât să nu-ţi dai seama că războiul se poartă de fapt numai cu tine însuţi. Te duce pe culmi tot mai înalte de unde nu mai auzi decât ecoul strigătelor celor care te cheamă înapoi. Te ataşezi de un sentiment atât de efemer şi te chinui să-l hrăneşti şi să-l întreţii prin orice mijloace. Demonstrezi orice, oricând, oricât, oricui... Când te împiedici şi cazi nu e nimeni să-ţi poată opri rostogolirea printre bolovanii propriilor judecăţi. Te loveşti de fiecare în parte şi simţi cum neclintirea lor răneşte şi doare. Dar înţelegi într-un final că ai confundat calea cu scopul.

Îmi pare rău că luptând pentru visul unei lumi mai bune fac uneori ravagii în lumea mea... Cea mai bună!