Este lângă Palatul Justiţiei un tei tare frumos! Are o coroană parcă perfect rotundă iar ramurile îi sunt atât de joase încât îmi vine să-mi îmbăt gândurile cu parfumul lui. Mai este un altul în părculeţul de la Consiliul Judeţean, prieten cu salcia, platanul şi iasomia. M-am aşezat pe o bancă şi am citit vreme de câteva ore. Se juca soarele cu mine, tot apărea şi dispărea după un nor. M-a speriat cu doi picuri mici, o glumă veche de-a lui. În drum spre casă m-am oprit lângă un gard împodobit cu Mâna Maicii Domnului. Am sărutat-o. Am mirosit-o. Are cel mai frumos parfum din lume (până la toamnă, când apar gutuile)!
Când trec pe la Potcoava mă uit mereu la maci şi-apoi la poarta ta… sau invers. Depinde de unde vin sau încotro merg. Nu degeaba au răsărit ei tocmai acolo! Am luat seminţe şi le-am pus la mine în balcon anul trecut. Au răsărit, dar macii de la bloc aproape că nici nu seamănă cu cei de pe câmp, aşa că nu voi mai încerca să aduc acasă lucrurile care ar trebui să mă facă să ies din casă.
Aseară, la role… nu ştiu să descriu în cuvinte miresmele de pe Faleză. Pot spune doar că mă simţeam mai uşoară şi mai vie ca oricând, că îmi simţeam respiraţia veselă, zburdalnică… şi încercam să ţin pasul cu ea.
A fost Mai - Florar. În calendar s-a terminat, dar în grădini şi parcuri nu. Aş merge iar la o plimbare căci mai am multe de învăţat…
|
|
N-am apucat sa merg pe la maci. In schimb, am simtit si eu teii....
RăspundețiȘtergereIti multumesc ca in felul asta m-ai scos din curte.
Si ca te uiti mereu la poarta noastra. :))