Quit ...ing

marți, 9 noiembrie 2010
* poza este luată de aici

Te-ai supăra dacă ţi-aş folosi telefonul mobil? Îmi împrumuţi ceaşca ta de cafea? Ai cumva o batistă? Te deranjează dacă îi schimb pempărsul copilului pe biroul tău? Pot să îţi probez pantofii? Îmi cumperi nişte supozitoare? Mă ajuţi, te rog, să-mi prind cercelul în nas? Ai văzut pisica moartă?
Dezgust şi încremenire, inhibiţie şi resemnare. Oameni care pun întrebări fără să se gândească o clipă că-i invadează celuilalt prejudecăţile şi îl forţează către limite şubrede.
Pot să fumez? Te deranjează dacă îmi aprind o ţigară?
Dezgust şi resemnare. Oameni care întreabă doar ca să-şi deschidă gura însetată de fum, fără să se gândească un sfert de clipă că-i invadează celuilalt sănătatea. Indivizi care şi-au însuşit indiscutabil aerul dimprejur şi, inevitabil, plămânii care îl respiră.
Am cunoscut mulţi fumători în preajma cărora am petrecut cantităţi variate de secunde, minute sau ore. Cu toţii au aerul că... au aerul! Că e al lor carevasăzică, că l-au angajat să le poarte rotocoalele cenuşii către cer. Că fumul ăsta chiar se duce atunci când pare că se duce. Că plămânii celui de alături contează mai puţin decât propriul viciu.
Şi ştii ce mă enervează cel mai tare? Că îmi spun NEFUMĂTOARE! Ar trebui, la fel de bine, să îmi spună NEALCOOLISTĂ şi NEDROGATĂ dacă vor să mă definească prin ceea ce nu sunt. Dar eu îmi vreau, mai presus de toate, sănătatea şi m-am săturat să inhalez fumigene scârboase!
Vă proclamaţi fumători, fără să adaugaţi două ne-uri înainte sau, mai simplu, nechibzuit în paranteză. Vă practicaţi viciul fără să ţineţi seama unde şi cu cine vă aflaţi. Consideraţi fumatul o necesitate, un drept. Mai presus de dreptul altuia la aer curat. Cereţi pauze de ţigară, compartimente pentru fumători, scrumiere în toate restaurantele, locuri pentru fumat în sălile de sport. Transformaţi alei, holuri, trenuri, birouri, pieţe şi grădini în locuri îmbâcsite de tutun.
Eu m-am născut şi am rămas aşa. Nefumătoare. Nu am tras vreodată un singur fum de ţigară şi i-am catalogat mereu tot ca pe nişte ne... pei cei care o fac. Nu pentru că-şi distrug sănătatea lor, ci pentru că o distrug pe a mea. Nu pentru că le miros lor hainele, ci pentru că miros şi ale mele. Nu pentru că le pute părul, ci pentru că mie îmi vine să mă tund după ce plec de lângă ei. Nu pentru că ard ţigări, ci pentru că lasă oriunde mucuri. Nu pentru că fumează, ci pentru că degajă nesimţire.

4 comentarii:

  1. Te-au suparat rau.
    Hai ca-mi fac curaj sa vin, sa fim doua "ne".

    E scris cu patima, dar foarte fain. Si ai atata dreptate.

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu nu ti-am cerut niciodata voie sa fumez in prajma ta. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Mami, mă tot calcă pe nervi de 25 de ani încoace. Tot mai apăsat. Mai am de scris pe tema asta, dar mai lăsăm şi pe altă dată.
    Te aştept cu mare drag.

    RăspundețiȘtergere
  4. Aşa e, Lupule. Măcar nu m-ai obligat să mint că nu mă deranjează :)

    RăspundețiȘtergere