M-au purtat paşii către cimitir astăzi. Eram în trecere prin zonă şi-am zis să aprind câte o lumânare la mormintele celor ce-au fost... Mergeam într-o vreme adesea la plimbare prin Eternitatea. Nu că aş fi emo, satanistă, mironosiţă sau aparţinând altei categorii atrase cumva de vreun aspect al pădurii de cruci. E cel mai linişte acolo! De jur împrejur fotografii, cuvinte, verdeaţă, calm şi tăcere. O insulă în care au naufragiat oameni care ne-au fost cândva alături, o insulă peste ale cărei cărări pavate cu amintiri păşim în treacăt, tot mai rar. Un loc din păcate tot mai des vandalizat de haimanale pentru care numele dăinuind acolo nu înseamnă nimic. Eram obişnuită deja cu lipsa gărduţului care împrejumuieşte mormintele. Ştiam că-l fură şi-l tot înlocuiam ştiind că va dispărea din nou. De data asta am încremenit năucită. Au furat până şi plăcuţa de pe cruce, scoţând la iveală un dreptunghi de rugină - singura mărturie a timpului scurs. Indivizilor ăstora nici că le pasă...
|
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu