Ultima stinge lumina

Era regula în copilărie, pe când dormeam patru fete într-o cameră şi ne era la toate frică de întuneric. Odată înscrise în maratonul de seară alergam în pat, ne băgam sub pături şi strigam mereu la fel, pe un ton amuzant şi ameninţător în acelaşi timp: „Ultima stinge luminaaaaaaaa!”
Mi-au plăcut întotdeauna regulile, m-au făcut să mă simt parcă mai în siguranţă. Le-am adoptat conştiincioasă pe-ale altora sau mi-am inventat unele ale mele. Mi-am croit o viaţă după tipare împrumutate sau copiate şi am purtat-o aşa, pe alocuri prea strâmtă, pe la capete lăbărţată, cusută adesea grosolan dar rezistent.
Mi-am impus norme absurde pe care le-am respectat cu o voinţă demnă de admiraţie şi milă. Am făcut zeci de jurăminte adolescentine pe care promiteam să le respect veşnic. L-am luat atunci în braţe pe Niciodată care credeam că-mi va fi prieten de nădejde şi mă va păzi de primejdii. EU NICIODATĂ N-AM SĂ... era începutul uneia dintre replicile prin care-mi expuneam o convingere cu care mă încăpăţânam să rămân, în care vroiam să cred mai presus de orice.
Într-o zi m-am trezit cu o sumedenie de principii, nici nu mai ştiam care de pe unde adunate. Unele erau expirate, altele contradictorii, iar multe dintre ele rămâneau în picioare doar susţinute de reguli morale moştenite de la părinţi. O colecţie de stupidităţi legate între ele cu panglica inocenţei care o dată desfăcută le-a lăsat să se piardă. Prejudecăţi de tinichea zornăiau în urma paşilor mei şi nici măcar nu mai întorceam privirea că văd ce-a căzut, simţeam doar cum mă eliberam de-o povară pe care nici nu-mi mai ştiu de ce mă învoisem s-o port.
N-aş putea spune că m-am descotorosit de toate rigidele convingeri ale lui Niciodată. Mai păstrez câteva cu care să-mi păzesc reputaţia sau orgoliul, nu ştiu încă sigur. Dar mi-am învăţat bine lecţia afirmaţiilor categorice pe care mi le-am asumat gratuit şi prostesc, din lipsa unor idei mai bune sau a unor sentimente adevărate.

”Nu vă mai lăsaţi constrânşi de nimeni şi de nimic
Nici de vremuri, nici de oameni.
Fără ură, fără regrete şi resentimente
Mergeţi înainte ca şi când timpul n-ar exista.
Eliberaţi-vă de tot şi de toate
Cu gândul că trebuie să trăiţi pentru şi în Adevăr
Căci doar Adevărul vă va face liberi
Şi numai liberi fiind veţi putea atinge-n viaţă Fericirea”

spune Florian Pittiş în Nucul (a lui Victor Socaciu)


Pasărea Colibri - Lanţul coliviilor
Asculta mai multe audio Muzica