Îmi lipsesc atât de mult măruntele minuni ale secolului nostru care mă făceau să cred că Universul are metode bizare de-a ne indica o cale. De când cu distanţa asta parcă ne leagă mai greu muzica şi berea dar aştept cu nerăbdare ziua în care destinele noastre se vor ciocni (fără oase rupte, vânătăi sau cucuie!) într-o plimbare cu rolele, urmată de o serată folk sau... cine ştie... o pălăvrăgeală ca-ntre fete. Te îmbrăţişez cât pentru toţi kilometrii dintre noi!
Intorc privirea de la ei spre mine
-
Ma gandeam ca multa vreme am crezut ca motivul pentru care am renuntat la
tot felul de relatii a fost comportamentul celorlalti. Tot timpul m-am
uitat la...
Amintiri din viitor
-
Iaca, se împlinesc 16 ani rotunzi de când am pus prima oară piciorul în
Irlanda. Cu viza în pașaport (obținută de la Consulatul Irlandei din
București, und...
Cu moț sau fără moț, asta-i întrebarea!
-
Ați întâlnit vreodată pe cineva pe care să simțiți că-l știți, deși abia
v-ați cunoscut? Scepticii o să vină cu teorii și explicații cum că din
motivul ăla...
Motherhood... my two cents
-
*Am fost intrebata de ce nu scriu despre experientele mele din sarcina,
nastere, alaptare si, mai nou, diversificare si m-am trezit ca am ramas cu
ga...
Logica cu rame
-
Eu sunt nebun.
Un barbat din SUA a pledat nevinovat pe motiv de nebunie temporara in cazul
mortilor a 11 femei.
Eu nu omor femei. Nici barbati. Nici rame.
...
Arată bine tare inelul ăla în lumina aia roşie.
RăspundețiȘtergereMulţumesc. Restul o să vină la plimbarea de care vorbeşti. :*
Şi încă ceva: eu n-am poza asta. :)
RăspundețiȘtergereEu nu mai am pozele cu tine cocoţată... pe Faleză
RăspundețiȘtergere