OM, oameni, s.m. 1. Fiinţă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligenţă şi limbaj articulat, iar din punct de vedere morfologic prin poziţia verticală a corpului şi structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere şi apte de a efectua mişcări fine şi creierul deosebit de dezvoltat.
SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este însoţit de nimeni, fără nici un tovarăş, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forţele sale, fără ajutorul, intervenţia, îndemnul, voia cuiva; din proprie iniţiativă.
PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug.
RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente.
DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor.
ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă.
ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situaţie în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept realitate; speranţă neîntemeiată, dorinţă neîndeplinită; amăgire; himeră.
FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
etc.
sursa www.dexonline.ro
Definiţii prin care se explică lucruri pe care noi înşine nu suntem în stare să ni le explicăm. Zilele astea am senzaţia că nimic nu mai încape în cuvinte, că oamenii care-mi vorbesc despre răbdare, sinceritate, iubire... nu fac decât să umple spaţii goale numite "comunicare". Şi vor să le umple cu ceea ce le lipseşte, acoperind vechile minciuni cu adevăruri noi, superficiale, confundând dragostea cu flirtul, dulcegăriile etc. (conţinutul cu ambalajul, cum se zice) înlocuind visele cu planuri schimbătoare mai uşor decât vremea. Cu fiecare an care trece cred tot mai puţin în oameni şi încă mai puţin în cuvintele pe care ei le rostesc. Omul - fiinţă superioară (care se pricepe să facă cele mai josnice lucruri aş adăuga)... Nu sunt pesimistă, nici mai tristă decât am fost până ieri, doar că mi-am amintit ceea ce ştiam de multă vreme, şi anume că nimeni pe lume nu merită...
SÍNGUR, -Ă, singuri, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care nu este însoţit de nimeni, fără nici un tovarăş, fără altcineva. ♦ Singuratic (1), solitar, izolat, retras; părăsit. 2. Prin forţele sale, fără ajutorul, intervenţia, îndemnul, voia cuiva; din proprie iniţiativă.
PRIETENÍE, prietenii, s.f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de ataşament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabileşte între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciţie, prieteşug.
RĂBDÁRE, răbdări, s.f. 1. Faptul de a răbda; capacitate firească de a suporta greutăţi şi neplăceri fizice sau morale; putere de a aştepta în linişte desfăşurarea anumitor evenimente.
DRÁGOSTE, dragoste, s.f. I. Sentiment de afecţiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecţiune faţă de o persoană de sex opus; iubire, amor.
ÎNCRÉDERE s.f. Acţiunea de a (se) încrede şi rezultatul ei; sentiment de siguranţă faţă de cinstea, buna-credinţă sau sinceritate a cuiva; credinţă.
ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepţie falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepţiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situaţie în care o aparenţă sau o ficţiune este considerată drept realitate; speranţă neîntemeiată, dorinţă neîndeplinită; amăgire; himeră.
FERICÍRE, fericiri, s.f. Stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină.
etc.
sursa www.dexonline.ro
Definiţii prin care se explică lucruri pe care noi înşine nu suntem în stare să ni le explicăm. Zilele astea am senzaţia că nimic nu mai încape în cuvinte, că oamenii care-mi vorbesc despre răbdare, sinceritate, iubire... nu fac decât să umple spaţii goale numite "comunicare". Şi vor să le umple cu ceea ce le lipseşte, acoperind vechile minciuni cu adevăruri noi, superficiale, confundând dragostea cu flirtul, dulcegăriile etc. (conţinutul cu ambalajul, cum se zice) înlocuind visele cu planuri schimbătoare mai uşor decât vremea. Cu fiecare an care trece cred tot mai puţin în oameni şi încă mai puţin în cuvintele pe care ei le rostesc. Omul - fiinţă superioară (care se pricepe să facă cele mai josnice lucruri aş adăuga)... Nu sunt pesimistă, nici mai tristă decât am fost până ieri, doar că mi-am amintit ceea ce ştiam de multă vreme, şi anume că nimeni pe lume nu merită...
|
|
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu