Să-mi scuzaţi
tonul direct şi răstit. Din experienţă mă simt nevoită să exclam şi să
subliniez că nu e o glumă. Că Muzeul chiar are nevoie de obiecte vechi. Şi,
culmea, chiar ştie ce să facă cu ele! Că între denumirea pretenţioasă de
„antichitate” şi cea de „vechitură” este o distanţă. Însă, oricum le-aţi spune,
dacă aveţi lucruri mai vechi de zece ani - măcar - aţi putea întreba în stânga
şi în dreapta înainte să le aruncaţi. Aiurea.
Pe afişul
campaniei "Donaţi trecutul pentru viitor!" scrie clar cam care sunt obiectele vizate. Cui trebuie să vă
adresaţi. Şi ce primiţi drept recompensă. Dacă aveţi nevoie de una...
Iar dacă v-o fi ruşine să sunaţi şi să spuneţi că aveţi acasă nişte lucruri de
care vreţi să scăpaţi... nu e problemă. Trimiteţi un mail, un mesaj, ceva... şi
vă spun eu exact cu cine trebuie să vorbiţi. Fără „dumneavoastră”, dacă de asta
vă e jenă.
Realitatea e
simplă: sunt oameni care iubesc vechiturile şi oameni care nu. Asta vi-o zice
una care a fost în ambele tabere. Şi care plânge de câţiva ani pe la uşi după
un televizor vechi. În schimbul ăluia pe care l-a aruncat la gunoi.
Sunt oameni care
ştiu bine valoarea obiectelor vechi, dar nu au timp şi nici dispoziţie să le
valorifice. Sunt alţii care moştenesc lucruri superbe, însă mult prea învechite pentru gustul lor. Şi sunt mulţi oameni care au păstrat o viaţă mici comori pe
care ar prefera să le lase în grijă unui muzeu. Oricum ar fi, profitaţi de
şansa asta de a lăsa o părticică mică din istoria noastră istoriei altora. Muzeului de Istorie.
|
|
