Cuburile Angelei

Publicat de Angela Ribus

Ca o dimineaţă

Tu nu ştii că pe peretele în care soarele-şi reazemă dimineaţa câteva raze am patru dreptunghiuri semnate de tine. Cuburi de aer decupate, răsfoite, căutate şi recitite într-o zi în care albul sufocant al varului trebuia musai înviorat. Notasem o groază de citate pe hârtiuţe tăiate în forme de fluturi şi flori, dar ecoul lor rămânea surd, între ghilimele sugrumate de îndoială. Că poate oamenii care le-ar fi scris ar fi avut cu totul altceva în minte şi mai ales în suflet atunci când le-au aşternut pe hârtie.

Prospectul flacoanelor tale geometrice l-am descifrat treptat, de la o săptămână la alta, regăsindu-te în miezul lor şi uneori viceversa. Regăsindu-mă pe mine atât de adesea în conţinutul lor încât am început să cred în magia cuvintelor izvorâte din suflet. Creează dependenţă, să ştii! „Un prieten bun e ca o dimineaţă...” scriai tu, iar partea cea mai bună este că poate fi nenumărate dimineţi la rând! Nenumărate după-amieze, zile în şir...

Felicitarea mea vine cu zece zile mai târziu, zile în care mi-am răscolit amintirile întrebându-mă ce-ar fi mai bine să scriu. Când vine vorba de tine mi-e teamă mereu să nu spun prea puţin, să nu cumva să fie om care să afle în treacăt de existenţa ta fără să înţeleagă câţi oameni se simt norocoşi că te-au cunoscut.

În sufletul meu eşti dincolo de dragoste, admiraţie şi recunoştinţă o splendidă şi nemărginită minune. Îţi doresc să rămâi veşnic acelaşi om pe care noi toţi îl iubim pentru că mai este cineva care trebuie să te cunoască aşa. Să fii fericită, Angela!

Să-i zicem Leapşa

SUNT în căutarea oamenilor şi a lucrurilor care să mă facă să simt că am un rost

AŞ VREA să am puterea să-i ajut pe toţi cei care au nevoie
PĂSTREZ cu drag amintirile copilăriei
MI-AŞ FI DORIT să-i fi ascultat măcar o dată pe cei de la „Pasărea Colibri” cântând împreună
NU ÎMI PLACE tutunul, n-am să înţeleg niciodată acest viciu
MĂ TEM de moarte, dar nu a mea
AUD uneori o voce şoptindu-mi „te iubesc”
ÎMI PARE RĂU că i-am dezamăgit pe oamenii care aveau încredere în mine
ÎMI PLAC răsăriturile vara
NU SUNT duşmanul nimănui
DANSEZ din ce în ce mai rar, din păcate
NICIODATĂ nu voi mai lovi un om la mânie
RAR mint
PLÂNG când inima îmi este împovărată şi nu mai am puterea să mă stăpânesc
NU SUNT ÎNTOTDEAUNA tăcută şi cuminte
NU ÎMI PLACE DE MINE atunci când greşesc şi continui cu încăpăţânare pe acelaşi drum
SUNT CONFUZĂ după fiecare despărţire
AM NEVOIE de un om care să fie martor al existenţei mele
AR TREBUI să am mai multă încredere în mine

Am primit leapşa de la Angela şi i-am dat-o mai departe Elennukăi