de parcă ai avea
cancer. eşti pe moarte. ai 93 de dorinţe valabile. mici. sau 24. mari. oamenii
îţi răspund la telefon/ sms-uri/ chat-uri cu viteza fulgerului. nu cumva să se
simtă vinovaţi dacă plângi sau dacă te sinucizi. nu cumva să se ia. singurătatea.
nu cancerul
de parcă abia
te-ai fi vindecat. şi-ţi vine să fii puţin trist, puţin melancolic, doar pentru
că ai suferit. înainte. şi-ţi vine să te urci pe vârful degetelor de la
picioare şi să urli că eşti întreg, sănătos şi plin de gânduri bune. de dor de
ducă. de dor de orice altceva decât ce-ar fi fost
de parcă eşti
stângaci deodată. abia înveţi să gândeşti doar pentru unul. să prăjeşti cartofi
în tigaia mică. să ai toată berea doar pentru tine. să-ţi pui numai hainele
tale la spălat. să-ţi aminteşti de tine care-ai fi fost înainte să...
de parcă undeva,
între 13 şi 14, îţi pare rău de totul şi nimic. ca şi cum ai fi râs la o glumă
proastă. fără să o înţelegi
de parcă e ultima
dată când mai scriu despre tine, sub orice formă, culoare sau plâns. te trimit
acolo unde frustrările îşi capătă nuanţă, nemulţumirile se mântuiesc iar bazaconiile prind viaţă. du-te... şi să nu-mi mai apari niciodată!
|