
Nu ştiu alţii cum simt dar pe mine mă loveşte 27 aprilie în creştetul capului an de an. Deschid ochii înainte să mă deştepte ceasul şi mă întreb dacă astăzi... e chiar astăzi. Dacă n-am greşit socoteala sau pagina din calendar ori dacă nu m-am trezit în pielea altcuiva. Râd mereu... Ce obicei! Să primesc pupături, cadouri, urări şi flori doar pentru că deschid un nou dosar cu acelaşi nume pe copertă. Mai boţit un pic! Al câtelea este la număr îmi ia juma’ de an să mă obişnuiesc. Nu ştiu dacă cineva vreodată s-a trezit ca mine ieri, convins că pe undeva i s-a greşit socoteala la aniversarea din anul respectiv. E prea repede, e prea devreme îmi ziceam. Aţi greşit planeta, aţi greşit omul, aţi greşit camera. Apoi sună tata... iar el nu greşeşte niciodată la treburile astea. Deci e în regulă, eroarea e a mea, că m-am născut.
|