Să tot fie vreo zece ani de când mă chinui. Să elimin sau măcar să împuţinez carnea din farfurie. Să trăiesc şi să înghit mai sănătos. Să ies din tiparele atât de greşite în care m-am trezit încurcată.
Au trecut peste mine sesiuni bune de post la capătul cărora m-am întors de fiecare dată la delicioasele preparate din animale. Da, delicioase. Cum să nu recunosc!? Sunt o mare mâncăcioasă, ca tot omul, şi înfulec ori de câte ori am ocazia de la prăpăditul piept de pui la şunculiţe de porc.
Rectific. Am fost, am mâncat. Cele mai nesănătoase cărnuri din pricina cărora am ignorat de multe ori sfintele legume şi imaculata brânză. Până luna trecută când am decis să-i pun capăt. Brusc. Pentru că ştiam că povestea cu „de la anul” n-o să ţină. Pentru că presimţeam ce bunătăţi porcine mă vor tenta în decembrie. Pentru că o zi de 27 este mai mult decât perfectă pentru noi începuturi.
Am auzit replici de genul: eh, eu oricum nu mănânc cine ştie ce carne... Ca pe o scuză pe care nici măcar nu am pretins-o. Ştii, nici eu nu mâncam cine ştie ce carne. Doar că cea ingerată era din categoria nasoale: salamuri, pateuri, nuggets şi alte amestecuri bizare cărora nici n-aş fi vrut să le descifrez conţinutul.
Deci mă prezint mai nou Ana Vegetariana. Glumesc! Glumeeeeesc! Să nu vă aud! Decizia mea provine de aici. Prietenii ştiu de ce, dar mi-ar face plăcere să afle şi alţii...
|