|
Scrisoare de nedragoste
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu m-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi)."
|
. punct . şi atât

Nu îmi plac emoţiile începuturilor, îmi dau senzaţia că în acele clipe părul, pielea şi gândurile mele îşi pierd culoarea. Nu îmi place nici nodul din gât al sfârşitului care mă sufocă şi nu-mi dă voie să vorbesc. Dar dintre toate cel mai mult îmi displac prelungirile etapelor indecise (nu vorbesc despre fotbal!), când aştept în zadar ceva-uri, când altceva-uri mă surprind, când ceva-urile şi altceva-urile nu se potrivesc deloc.
Lecţia cu introducerea, cuprinsul şi încheierea am învăţat-o întâi la literatură şi-am aprofundat-o apoi în relaţiile cu cei din jur. Mi-a luat ceva timp până să înţeleg că locul rămas gol în urma cuiva nu-i este rezervat pentru totdeauna, în caz că ar vrea să se-ntoarcă, că locul gol lăsat de mine în viaţa cuiva nu înseamnă că va urma, ci e de fapt un adio.
Nu mai cred în a doua încercare! Când poveştile se termină le pun ultimul punct, categoric, şi le închid în copertele amintirilor. Sunt milioane de oameni pe lumea asta care ar merita o şansă, însă şansele sunt limitate iar eu nu-mi asum vina de a fi irosit vreuna.
.
|
Lacrimi de ploaie

De la o vreme nu mai plâng. Mă uit la Vreme şi aştept zilele cu ploaie în care pot hoinări pe sub cerul acoperit de nori, printre oameni care mai de care mai grăbiţi, pitiţi sub umbrelele lor colorate. Am învăţat să descifrez în foşnetul copacilor apropierea ploii şi o aştept mereu cu bucurie. Închid ochii şi-mi ridic bărbia cât mai sus, las picăturile să-mi curgă pe frunte, pe ochi, pe buze... Caut printre ele gustul sărat al lacrimilor de odinioară. Şi-mi vine să râd pentru că plânsul ăsta artificial nu mă chinuie, mă face să mă simt chiar mai bine.
Azi am fost fericită o clipă, în ploaie. Sper să plouă şi mâine...
|
Flori, frunze şi tristeţi

|
Zbor


|
Pariul cu mine însămi
Dificile mai sunt pariurile cu mine însămi. Nu voi şti niciodată dacă pierd sau câştig...
* poza e tot cea de ieri că n-am avut azi aparatul la mine. Am desenat dunga în Photoshop cum m-am priceput :)
|
Remiză
|
Torturaţi-l pe artist

“Îmi pare teribil de rău că eu sunt cel care-ţi spune asta, însă nu vei fi niciodată fericit. Nu vreau să te rănesc. Ţi-o spun deoarece cred că aşa e drept, să fiu sincer cu tine înainte de a începe. Sper că apreciezi acest lucru, pentru că nimeni nu va mai fi drept sau sincer cu tine de acum încolo. Deci încă o dată, îţi spun din capul locului: nu vei fi niciodată fericit! Ţi-o dau în scris, şi să-ţi fie de bine! (…) Când mă gândesc la tine, mă gândesc la un norişor ca din desene animate atârnând deasupra capului tău, o ploaie torenţială a ta, personală. Te văd udându-te până la piele, îţi văd întreaga fiinţă şiroind de apă, şi eşti mereu bolnav pentru că nu te poţi usca niciodată. Vremea rea te deprimă, obrajii îţi şiroiesc de lacrimi de crocodil, dar lacrimile se evaporă şi se preschimbă într-un alt nor care se revarsă mai nemilos peste tine. Nu poţi câştiga. Va fi trist. N-o să te alegi niciodată cu fata. N-o să găseşti niciodată dragostea adevărată. N-o să găseşti nici un prieten demn de încredere. N-o să fii niciodată mulţumit. N-o să ai niciodată destul. Iarba ar putea întotdeauna fi mai verde. Iarba va trebui întotdeauna tunsă. Zilele îşi vor fi lungi şi lipsite de orice distracţie. Nopţile îţi vor fi singuratice, şi cam atât. Vei aştepta întotdeauna zile mai bune, care nu vor veni niciodată. Şi mai ales, în mod absolut categoric, n-o să ai cugetul împăcat. (…)”
(Torturaţi-l pe artist - Joey Goebel)
Coperta şi titlu nu m-au atras nicio clipă şi totuşi ieri, când m-am trezit cu cartea în mână, am hotărât s-o citesc. Povestea e cam pe atât de sumbră pe cât mă aşteptam să fie, însă mult mai fascinantă. Nu voi istorisi ce am citit în cartea pe care n-o mai puteam lăsa din mână, curioasă să aflu cât şi cum va mai fi torturat un tânăr artist în numele artei. Se găsesc destul recenzii pe net.
Mi s-a părut interesant cum autorul prezintă fiecare personaj indicându-i formaţia, serialul şi filmul preferat, lăsându-i parcă cititorului rolul de a-l cataloga în funcţie de preferinţe.
”Torturaţi-l pe artist” este o carte cu desăvârşire tristă dar care ştie să te facă să zâmbeşti, să speri, să cercetezi, să revii asupra unui citat, să reţii ideea principală şi să te întrebi apoi minute în şir dacă nu cumva şi viaţa ta, a noastră, e la fel.
E o poveste care merită cu siguranţă citită, o lecţie despre adevăratele valori şi falsa fericire.
”Ceea ce nu te omoară... te face să-ţi doreşti să mori”
|
cele mai citite articole
-
M i-am dorit totdeauna un loc doar al meu. O casă mică şi lumioasă în care să-mi încapă universul tot şi din când în când o mână oameni în...
-
M -am hotărât astăzi să fiu întreagă şi sănătoasă. Să mă tratez în continuare după ureche, că e bine calibrată. Şi să îmi cumpăr ceva frumo...
-
M i-a fost de ajuns să citesc o singură dată despre cât de toxic este uleiul alimentar uzat. Şi mi s-a părut aproape floarea soarelui la ...
-
Dragilor, După ani buni de amânări mi-am forţat ambiţia să trec .ro-ul de pe lista de “to do...” pe cea de “did it!”. Şi după alte câteva ...
-
A m fost vineri la concertul Taxi dintr-un club căruia n-am să-i fac reclamă acum. Despre trupă, despre atmosferă şi despre cum au cântat es...
-
27 iulie. Concert. Hara. Holograf. Scânteieşti. Where the fuck is Scânteieşti!? Lume pestriţă. Bâlci învăluit în fumuri de grătar. Stânga...
-
Azi. Dialog total neprevăzut pe teme muzicale: Eu: - Uraaa! Mâine e ziua Bon Jovi la Magic FM! Şi-am auzit că s-ar putea să vină la ...
-
V oi scrie acest articol cât mai scurt. Cu gândul că vei investi restul minutelor economisite în susţinerea şi promovarea proiectului APCA...
-
S ă-mi scuzaţi tonul direct şi răstit. Din experienţă mă simt nevoită să exclam şi să subliniez că nu e o glumă. Că Muzeul chiar are nevoie...
etichete
citesc
-
-
Profilul clientului, cum ajută în creșterea vânzărilor online - Profilul clientului, cum ajută în creșterea vânzărilor online pe domeniul jucării din lemn. În lumea de astăzi, bazată pe date, personalizarea este cruci...
-
Ziua în care Isus mi-a dat o sticlă cu apă plată - E atât de cald afară, încât o plimbare până la ocean îmi pare cea mai bună idee a zilei. 30 de grade e o temperatură neobișnuită pentru Irlanda cea mer...
-
Urmăresc aceste fete pe Facebook - 1.* Lorena Lupu * *Rezumat*: Are în jur de 24 000 de urmăritori și îți va aminti constant că are în jur de 24 000 de urmăritori. Probabil nu ai ...
-
Motherhood... my two cents - *Am fost intrebata de ce nu scriu despre experientele mele din sarcina, nastere, alaptare si, mai nou, diversificare si m-am trezit ca am ramas cu ga...
-
Postare de sfârșit și de început - La mulți ani, dragii și simpaticii mei cititori, oameni care nu știu de ce mă citiți dacă nu vă place ce scriu și persoane care nimeriți aici întâmplător c...
-
şi răsfoiesc uneori
caută pe blog
Arhivă
-
►
2014
(27)
- ► septembrie (2)
-
►
2013
(37)
- ► septembrie (4)
-
►
2012
(50)
- ► septembrie (3)
-
►
2011
(37)
- ► septembrie (5)
-
►
2010
(57)
- ► septembrie (5)