Cobalt

luni, 21 octombrie 2013
Tu când ai citit ultima dată o poezie... sau paişpe’... sau un volum întreg? Nu are importanţă care este răspunsul! Dacă te-ai oprit câteva clipe să te gândeşti înseamnă că mai ai măcar vreo urmă de vers pe dinăuntru. De aceea te poţi gândi serios să exersezi cât de curând, la o lansare de carte care i se pregăteşte Galaţiului.
La iniţiativa Laurei Negoi mai mulţi bloggeri gălăţeni şi-au oferit sprijinul pentru organizarea şi promovarea unui eveniment menit să aducă puţină culoare în peisajul cultural gălăţean. Este vorba despre lansarea volumului de poezie „Cobalt” care poartă semnătura lui Claudiu Komartin (autorul a patru volume de poezie, traducător şi redactor-şef al revistei „Poesis internaţional” şi al Casei de editură Max Blecher). Venirea lui Claudiu Komartin la Galaţi ar putea fi însoţită de alţi doi tineri poeţi - Vlad Pojoga şi Radu Nițescu.
În sprijinul acestui eveniment se caută sponsori care să susţină financiar transportul şi cazarea celor trei, la începutul lunii noiembrie. Oferindu-se în schimb promovare, atât la lansarea „Cobalt”-ului cât şi pe blogurile celor care susţin evenimentul. Cei interesați să sprijine acest proiect sunt rugați să contacteze organizatorii prin intermediul adresei de e-mail: contact@madeingalati.ro

Postări pe aceeaşi temă: Laura Negoi, Made in Galaţi, Gabriel Ursan, Nicoleta Radu

Later edit: Evenimentul va avea loc pe 2 noiembrie, începând cu ora 17, la Paris Cafe

Adios, blondelor...

sâmbătă, 12 octombrie 2013
...vă spun din străfundurile migrenei ce vi-o port. Mi-aţi fost alături la bine, la greu şi iarăşi la bine. Mi-aţi facilitat hohote de râs / hidratat şuvoaie de lacrimi. V-am adorat mereu fără jenă, mărturisind în stânga, în dreapta şi-n puncte cardinale de care blondelor de genul vostru nu le pasă. V-am sorbit din priviri şi nu numai, jurându-vă loialitate până când moartea - sau ceva mai grav - ne va despărţi. Na, acum intervine mai grav-ul! Crizele, greţurile, after greţurile, migrenele. Şi groaznicele mahmureli. Port în suflet o nefiltrată & sfâşietoare durere pe care vi-o dedic, cu două degete de spumă. Încă una şi mă duc!      


Galaţiul prinde rădăcini

marți, 8 octombrie 2013
Salvaţi Dunărea şi Delta este o asociaţie a cărei activitate o urmăresc cu drag pe facebook. Şi numai eu ştiu de câte ori am înghiţit în sec pentru că noi nu avem (aproape) nimic a face cu acţiunile ecologice.
Astăzi, însă, am fost plăcut surprinsă să găsesc şi numele Galaţiul pe listă! Este vorba despre un „proiect propus de locuitorii Municipiului Galaţi - în cadrul concursului Omul Reînverzeşte Locul - care vizează o activitate de ecologizare. Ulterior ecologizării se vor planta, cu ajutorul a 100 voluntari, aproximativ 500-1000 puieţi de salcâm”. Ecologizarea şi plantarea vor avea loc pe 27 octombrie, în zona situată între Combinatul Siderurgic şi oraş.
Asociaţia Salvaţi Dunărea şi Delta menţionează că va asigura materialele necesare acţiunii de ecologizare şi plantare şi lansează o invitaţie celor dornici să dea o mână de ajutor. În cadrul event-ului de pe facebook sunt postate informaţii suplimentare despre locul de întâlnire, harta locaţiei şi programul de desfăşurare.
Eu voi lipsi din oraş exact în acea duminică, din păcate. Cine se oferă să planteze un pom în locul meu? 

Dulcegării

vineri, 4 octombrie 2013
firul de păr albit câte un nanomilimetru * fruntea stafidită timid * gustul sălciu instalat pe limbă * pe fundal un el miorlăind la o ea * antivelăntainu’ meu mutilat forever 
E limpede că nu-mi plac dulcegăriile. Categoric nu în public. Şi că nu prea înghit oamenii vorbind „mărunt, din vârful limbii” (am încheiat citatul, de la mama citire). Dacă emiţătorul mai este şi de gen masculin deja supliciul e complet.
Ultimii colegi de birou mi-au stresat în aşa hal timpanul drept încât mă gândesc să-mi întorc biroul invers. Ca să ajungă şi stângul la acelaşi nivel de uzură! Slavă domnului că stomacul mi s-a întors pe dos în sensuri diverse. Altfel îmi luam concediu pe motiv de aversiuni repetate la dulcegării.
Mă, ăştia când vorbesc la telefon cu elele lor... reuşesc să mixeze perfect pisica în călduri, câinele călcat pe coadă şi chiţăitul unei alte specii pe care nu am descifrat-o încă. Parcă simt cum silabele li se transformă în cristale de zahăr, juma’ de kilogram per convorbire.

Mâine încerc metoda Lămâia!