end. ză end

de parcă ai avea cancer. eşti pe moarte. ai 93 de dorinţe valabile. mici. sau 24. mari. oamenii îţi răspund la telefon/ sms-uri/ chat-uri cu viteza fulgerului. nu cumva să se simtă vinovaţi dacă plângi sau dacă te sinucizi. nu cumva să se ia. singurătatea. nu cancerul

de parcă abia te-ai fi vindecat. şi-ţi vine să fii puţin trist, puţin melancolic, doar pentru că ai suferit. înainte. şi-ţi vine să te urci pe vârful degetelor de la picioare şi să urli că eşti întreg, sănătos şi plin de gânduri bune. de dor de ducă. de dor de orice altceva decât ce-ar fi fost

de parcă eşti stângaci deodată. abia înveţi să gândeşti doar pentru unul. să prăjeşti cartofi în tigaia mică. să ai toată berea doar pentru tine. să-ţi pui numai hainele tale la spălat. să-ţi aminteşti de tine care-ai fi fost înainte să... 

de parcă undeva, între 13 şi 14, îţi pare rău de totul şi nimic. ca şi cum ai fi râs la o glumă proastă. fără să o înţelegi

de parcă e ultima dată când mai scriu despre tine, sub orice formă, culoare sau plâns. te trimit acolo unde frustrările îşi capătă nuanţă, nemulţumirile se mântuiesc iar bazaconiile prind viaţă. du-te... şi să nu-mi mai apari niciodată!

Aş fi vrut să mă avânt către stele în leagănul meu albastru până voi fi uitat să merg, să plâng şi să iubesc. Să mă-nveţi doar tu întâiul pas, prima lacrimă şi veşnica dragoste. Asta visam. În realitate m-am legănat în zadar: mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte... nu, nu, nu... Te iubeşte?

De Velăntains

*

Aş vrea să fiu îndrăgostită şi să-mi simt inima bătând sălbatic când ochii mei se avântă melancolic în privirea celuilalt. Să-i aud numele în refrenul oricărei melodii romantice şi să mă sfâşie un dor pe care nici sms-urile drăgăstoase să nu-l poată alina. Să zâmbesc adesea, la câte 17 minute, sau ori de câte ori aş zări câte-un lucru care să-mi amintească de el. Să pregătim ceva frumos, surprinzător, haios, simplu... sau oricum ar fi pentru ziua de la jumătatea lui februarie în care ne-am sărbători îndrăgosteala împreună cu alte mii de îndrăgostiţi.

Sunt anti-Velăntains, subliniez şi semnez. M-am ascuns ani la rând în spatele unui pretext pe care m-am săturat să-l invoc. E o sărbătoare comercială, importată, mi-am tot zis. Oamenii caută trandafiri roşii şi inimioare de pluş cu I love you pe ele, îşi fac cadouri de tot felul şi îşi trimit mesaje de iubire copiate de pe net. Şi ce e rău în asta?, întreabă-mă. Şi nu aş avea ce să-ţi răspund...

Adevărul e că nu protestez împotriva vreunei sărbători amoroase, doar îmi plâng de milă. Îi admir pe cei capabili să-şi facă daruri fără să le fie teamă, fără să se întrebe ce vor face cu lucrurile respective dacă ei doi nu vor mai fi... doi. Mie nu-mi iese, nu iubesc decât rar şi prost, nu sunt fericită decât puţin şi în grabă. Dar mai aştept, mai sper şi mai încerc.

Sunt anti-Velăntains de când am descoperit melodia asta...

... dar astăzi pentru ultima dată!



* poza e de aici, cu mici retuşuri

Scrisoare de nedragoste

Dacă ar fi o scrisoare de dragoste ţi-aş spune desigur că îmi este atât de dor încât te văd şi atunci când nu eşti, că te aud chiar dacă taci...

Însă e o scrisoare de nedragoste în care nu am de zis decât că îmi este atât de nedor de tine încât n-am să te mai văd nici chiar de vei fi şi n-am să ascult orice ai spune.

Te-am iubit pentru ceea ce credeam că eşti şi m-ai dorit pentru ceea ce credeai că sunt, dar ne-am trezit eu fără tine cel închipuit şi tu fără mine cea visată. Te-am neiubit pe tine cel căruia îţi scriu, m-ai nedorit pe mine cea pe care-o citeşti. Nedragoste, nedor şi nepăsare...

"Vine o vreme
Când trebuie să tragem sub noi
O linie neagră

Şi să facem socoteala.

________________________________________
Câteva momente când era să fim fericiţi,
Câteva momente când era să fim frumoşi,
Câteva momente când era să fim geniali.
Ne-am întâlnit de câteva ori
Cu niste munţi, cu nişte copaci, cu nişte ape
(Pe unde-or mai fi? Mai trăiesc?)
Toate acestea fac un viitor luminos
Pe care l-am trăit.
O femeie pe care am iubit-o
Şi cu aceeaşi femeie care nu m-a iubit
Fac zero.
Un sfert de ani de studii
Fac mai multe miliarde de cuvinte furajere,
A căror înţelepciune am eliminat-o treptat.
Şi, în sfârşit, o soartă
Şi cu încă o soartă (de unde-o mai fi ieşit?)
Fac două (scriem una şi ţinem una,
Poate, cine ştie, există şi viaţa de apoi)."

Marin Sorescu - Contabilitate

Maria Gheorghiu - Cum a fost
Asculta mai multe audio Muzica

. punct . şi atât

Nu îmi plac emoţiile începuturilor, îmi dau senzaţia că în acele clipe părul, pielea şi gândurile mele îşi pierd culoarea. Nu îmi place nici nodul din gât al sfârşitului care mă sufocă şi nu-mi dă voie să vorbesc. Dar dintre toate cel mai mult îmi displac prelungirile etapelor indecise (nu vorbesc despre fotbal!), când aştept în zadar ceva-uri, când altceva-uri mă surprind, când ceva-urile şi altceva-urile nu se potrivesc deloc.

Lecţia cu introducerea, cuprinsul şi încheierea am învăţat-o întâi la literatură şi-am aprofundat-o apoi în relaţiile cu cei din jur. Mi-a luat ceva timp până să înţeleg că locul rămas gol în urma cuiva nu-i este rezervat pentru totdeauna, în caz că ar vrea să se-ntoarcă, că locul gol lăsat de mine în viaţa cuiva nu înseamnă că va urma, ci e de fapt un adio.

Nu mai cred în a doua încercare! Când poveştile se termină le pun ultimul punct, categoric, şi le închid în copertele amintirilor. Sunt milioane de oameni pe lumea asta care ar merita o şansă, însă şansele sunt limitate iar eu nu-mi asum vina de a fi irosit vreuna.

.

Robbie Williams - Come Undone
Asculta mai multe audio Blog