Keep calm and just hate crismăs!

Epidemie de crăciuneală. Agitaţie. Haos. Şi-o întrebare tembelă încă din privirea de dinainte de-a fi aplicată: ce faci de sărbători!? Măăă... uit la filme, beau vin (c-am renunţat la bere!) şi mănânc seminţe (ambalaj albastru, desen cu o înaripată pestriţă, fără sare). Nu te-aşteptai la vreun răspuns chiar atât de sincer, aşa-i?

De la postarea nepublicată de alaltăieri (în care uram the sărbătorile, hohoho, fără pretext) mi s-au tot înghesuit motivele în nodul din gât, în pumnii îngheţaţi din buzunare, până-n străfundul orelor petrecute peste program. În dulcele spirit de turmă: hai să fim mai bunicei, mai apetisanţi, da’ după ce ne călcăm bine de tot în picioare.

În ordine aleatorie:

- azi-dimineaţă taximetristul mi-a înfăptuit o minune de ajun-ajunul-ajunului-ajunat şi-a transformat cele patru minute de aşteptare în unşpe!

- la bancă - lume multă, colind în surdină, server cu erori şi-un zmile de introducere în: ne cerem scuze, aşa se întâmplă de ssss...

- ştiri, campanii, afişe, event-uri, taclale. Caritabile. Musai despre copii & sărăcie & boală. Despre colindători. Despre sacrificat porcine şi risipă de şampanie. Copy/paste-uri de anul trecut, de-acu doi ani’, că cică spiritul dăinuie forever!

- vânzătoare total depăşită de situaţie „Ştiţi, mai trebuia să îmi daţi rest încă 30 de lei...” „Daaa!?” „Da...” „Îmi cer scuze, dar o să trebuiască să fac casa... Aşa e regulamentul...” Zumzăind apoi, pe fondul număratului banilor, despre aglomeraţie şi haos. Mie-mi zici!

- la birou - isteria printurilor. Apocalipsa 2013 în varianta Corel X4 and un pic de Photoshop CS3. Telefoane peste telefoane despre cum să ne f...m reciproc nervii ca să avem ce odihni la ei mai apoi, sub cetinile bradului din plastic.

- primul semese cu „vine moşul pe cărare”. Pe 18 decembrie. Până pe 24 moşu’ respectiv o să fie încă mai mult decât prea moş, subnutrit şi crăcănat de-atâta mers.

- festina lente pe Coşbuc & Brăilei, pe trecerea de pietoni, prin supermarket... Pe oriunde prin părţile esenţiale. Că cumva crăciunul se dilată de la un an la altul, înghiţind zilele pe de-antregul cu tot cu sâmbure.

- lovitură de pedeapsă: rafturi cu ciocolată devastate! Peste tot. Mie dacă nu-mi place aşezarea ciocolatei în raft să mor dacă o cumpăr!

Bă, care vreţi sărbători de iarnă fericite, pline de calorii şi cadouri, vi le dau şi pe-ale mele. Vi le dau aşa, goale, n-aveţi decât să le îndesaţi conţinuturi după cum aţi văzut la teveu că se face. După cum v-a relatat vecina de la trei. După cum vreţi să apară în poze, pe facebook. Tag cu numele meu, vă rog, în colţul negru din planul secund. Eu vreau să dorm!

Stock memories

Îmi amintesc deseori sms-uri. Aşa cum îmi amintesc prima zi de şcoală, omul de zăpadă, Domul din Milano... Îmi trec prin faţa ochilor fragmente de mesaje primite pe telefon, plus alte frânturi din senzaţiile iscate atunci. Şi mor de ciudă şi de bucurie, în acelaşi timp, că nu am încă destulă tehnologie cât să păstrez toate semeseurile vreodată schimbate.

Răsfoiesc mii şi mii de poze. Împărţite pe foldere, ani şi felii de suflet. Mi-e inima ghem de lână netoarsă & tastatură fără delete, derulând poze pe un singur sens. Jumătate plus unu din viaţă în imagini pe care nimeni şi nimic nu le mai reînvie. Ferice de cei care-şi trăiesc vieţile fără aparate foto!

Întorc pe dos conţinuturi de cutii cu colţurile roase. De prea mulţi ani, de prea multe mutări. Episoade din mine condensate între cartoane cu etichete anoste scrise în grabă. „pahare”. „discuri”. „trecut”. Şi-o cutie rămasă goală, pentru ce va urma...

Port cu mine schiţe şi planuri. Pe cele cărora nu le-a expirat încă vremea, poate doar farmecul. Pe cele care m-au făcut fericită numai pentru că... Noi doi într-un vârf oarecare de munte. Berea aia sorbită şezând pe-o bordură. Şi-un folk târziu pe plajă, la mare.

Când e să-mi răsfoiesc amintirile la final de an socotesc doar lucrurile care merită. Clipele alea invadate de surpriză şi fior pe spinare. Lucrurile pe care le-aş lua cu mine în orice colţ de lume. Oamenii cu care aş risipi zile şi nopţi în neştire. Mailurile pe care le-am recitit de cel puţin şapte ori. Şi aceeaşi singură dorinţă de dintotdeauna.

...cum ninge-n decembre

 "Vine Craciunul, sa ne bucuram de tristetile noastre..." (Ştefan Caraman)

Single da' bine

Când eşti single şi n-ai de gând să faci nimic în privinţa asta. E vreme de dilaila şi răsfăţ. De tunsori aiurite şi skinny jeans. De beţii neprogramate şi plecat în lume fără bagaj. De revăzut „Sex and the city” şi luat notiţe. 

Te îndrepţi nemăritată către pragul de treizeci şi-ţi ascunzi inelarul în locurile intens populate de neveste. Dacă pici în miezul unui interogatoriu, decretul se emite scurt şi categoric: c-ai să-ţi găseşti şi tu pe cineva până la treişcinci. Sau pân’ la patruzeci, în cel mai naşpa scenariu ever posibil. După ce vei fi divorţat deja de-o pisică şi doi papagali.

Când eşti liberă de orice nume de bărbat care să-ţi zumzăie persisitent în creier. Îţi vine greu să crezi c-ai să mai silabiseşti vreodată un altul, cu ochii daţi peste cap. Candidaţii la preşedinţia sufletului tău sunt eliminaţi încă de la început de campanie. Din varii motive mai mult sau mai puţin închipuite. Realitatea e cruntă şi sondajele ţin cu ea: nu mai există bărbaţi nefumători, cu simţul umorului şi iq-ul întreg, care să nu sforăie!

Păşeşti în vârful picioarelor pe lângă tipii boring, pe lângă relaţii care scârţâie, pe lângă foşti. Ca nu cumva hormonii dezlănţuiţi să-şi facă de lucru prin ogrăzi interzise. Risipeşti ocheade şi flirturi îndelung economisite. Fără să aştepţi roade. Zâmbeşti aiurea, oriunde, oricând. Cu pretenţia că e cel mai fain accesoriu pe care ţi-l asortezi. Doar în sinea ta râzi zgomotos: unde-ai umblat până acum, nebuno!?