Mă mir, deci exist

Am trăit s-o văd şi pe asta: cerşetoare pe role!

Mai rămâne să-mi iasă în cale vreun vânzător ambulant de prezervative
şi să găsesc o ghicitoare în palmă on-line.
Apoi mă voi mira doar în gând, mai tainic ca o rugăciune, că tare înapoiată mai sunt...

(poza e făcută în alt oraş: cerşetor-artist)

Învaţă să spui NU

Ţi-au citit, înainte să adormi, povestea cu „Fetiţa care l-a luat pe Nu în braţe” şi te-au învăţat că e greşit să refuzi. Că eşti prea mic pentru a lua decizii. Că trebuie să-i laşi pe alţii să hotărască în locul tău.

De mult nu-ţi mai aduc basmele somnul. Moş Ene vine acum cu griji şi termene-limită. Oamenii roiesc în jurul tău cu probleme şi întrebări la care aşteaptă să le răspunzi. Te-ai obişnuit să taci, crezând că liniştea lasă loc gândurilor să vorbească. Ţi se pare că stinghereala din privirea ta blândă şi neliniştea de pe fruntea-ţi senină grăiesc asemănător cu inflexiunile vocii. Că ceilalţi vor înţelege - dacă eşti de acord sau nu - fără să fii nevoit să le-o spui.

Oricât de bine intenţionat ar fi, oricâtă bunăvoinţă ar avea, fiecare om cântăreşte şi judecă cu propriile unităţi de măsură. Logic şi firesc. Unii s-ar putea să nu-şi dea seama că greşesc, alţii s-ar putea să nu realizeze că au întrecut măsura. Nemulţumirea şi indignarea ta vor fi mute, invizibile, zero... dacă nu le rosteşti.

Învaţă să spui nu dacă ceva îţi displace. Blând şi senin, aşa cum eşti tu. S-ar putea să constaţi cu mirare că unii chiar îţi pot înţelege punctul de vedere. Vei cunoaşte, desigur, indivizi incapabili să respecte o altă părere decât cea a lor. Dar vei înţelege într-o zi că oamenii au început să vorbească pentru că pur şi simplu nu se mai puteau înţelege prin semne. Şi mare dreptate aveau.

Aniversare

*

Am schimbat zeci de colegi şi de tastaturi, mi-am urmat drumul ba spre stânga ba spre dreapta la ieşirea din bloc, am învăţat patiserie, electrică, casierie, tehnoredactare, gestiune... Astăzi împlinesc şapte ani de când lucrez şi mă mint că mă întreţin singură. Nu-mi vine nici mie să cred, ba chiar am desenat săgetuţe - ca la clasa a doua - ca să fiu sigură că nu ies la socoteală mai mulţi ani decât trebuie.

Pe mine nu m-au întrebat vreodată ce-aş vrea să mă fac când voi fi mare. Nici nu mi-am dorit vreodată altceva decât doar să fiu mare, căci am ştiut că nu mă voi decide prea curând încotro s-o apuc. Nu am crezut niciodată în mine, dar am avut norocul să fiu înconjurată de oameni care m-au încurajat şi m-au susţinut atât de mult încât mi-am dat seama că nu au cum să greşească. M-am străduit din toate puterile să nu-i dezamăgesc şi aşa, mai mult împinsă de la spate, am îndrăznit să fac lucruri pe care nici nu le-ş fi visat.

Acum, după şapte ani, îmi schimb iarăşi tastatura şi programul de lucru. Nu şi colegii. Ştiu că mă voi descurca de minune! Le sunt recunoscătoare oamenilor care mi-au fost alături în clipele în care eram gata să renunţ: în primul rând Angelei pentru imensa încredere şi Elenei pentru că nu sunt singură pe lume, lui Tase care îmi citeşte gândurile şi are răspunsuri la toate întrebările şi foarte multor alţi complici de serviciu, role, munte, petrecere, plimbare, conversaţie şi cafea. Vă mulţumesc dragilor :*

* foto B.C.

Cristina şi Ciprian

(va urma)

Gogomănii via e-mail

Nu mă pot abţine, fir'ar ele de mailuri!

"Interesant: Luna august 2010 are 5 zile de duminica, 5 zile de luni si 5 zile de marti. Asta se intampla o data la 823 de ani..Daca trimiti mailul mai departe la 8 persoane aceasta suma de bani iti va intra in 4 zile .Bazat pe Feng-shui-ul chinezesc. Cine opreste lantul, va avea ghinion in aceasta sambata!"

Adică m-aş încumeta să calculez dacă treaba cu 823 (de ani, nu de bani!) este reală. Dar nu-mi dau seama în ruptul capului dacă termenul ghinionului este în sâmbăta de după livrarea mailului sau în cea de după citirea lui. Ambiguu! În fine... Există şi alt feng-shui decât cel chinezesc!? :)

Târziu de august II (în variantă colorată)

Dorinţe la superofertă

Vă rog: nu mai propagaţi asemenea mesaje! Eu una încep să mă îndoiesc serios că expeditorii lor au discernământ...

A FUNCTIONAT !!!
Va salut pe toti si va anunt ca la mine A FUNCTIONAT ! Am avut o reusita nemaipomenita, la serviciu, exact la 4 zile!!! ...Si de atunci imi merge din ce in ce mai BINE!
Va multumesc, celor ce mi-au intors mesajul, ...si va urez numai bine!
Trimiteti-l mai departe!

Priveste poza si pune-ti o dorinta!

Am ales cateva persoane care au schimbat viata mea si carora cred ca le va placea acest mesaj. Te rog sa mi-l retrimiti (ai sa vezi de ce).. In cazul in care nu stii, Maica Tereza e cunoscuta ca sfanta micilor pasi, adica ea credea in a face mici lucruri bune in viata si cu multa dragoste.. Ea e reprezentata de catre trandafiri. Fie ca fiecare dintre voi care primeste acest mesaj sa fie binecuvantat.
Rugaciunea Maicii Tereza nu poate fi stearsa. Aminteste-ti sa-ti pui o dorinta inainte de a citi rugaciunea.. E tot ceea ce trebuie sa faci.. Nu sunt alte trucuri, trebuie doar sa o imparti cu altii si sa astepti sa vezi ce se intampla in a patra zi. Imi pare rau ca trebuie sa te fac sa-mi retrimiti mesajul, dar nu pot rupe acest lant. Rugaciunea este doar unul dintre darurile pe care le primim. Citeste rugaciunea.

Fie ca azi sa domneasca pacea ca sa ai incredere in Dumnezeu care
sta exact unde trebuie, ca sa nu uiti posibilitatile infinite ce se nasc din credinta, ca vei folosi darurile pe care le-ai primit, ca vei imparti dragostea care ti-a fost data, ca vei fi bucuros sa afli ca esti fiul lui Dumnezeu.
Lasa ca acesta prezenta sa-ti intre in oase si sa permita sufletului tau libertatea de a canta, dansa, ruga si iubi. El exista aici pentru toti si pentru fiecare dintre noi in parte.

Acum trimite acest mesaj la toate persoanele pe care le cunosti in urmatoarele 15 minute, neuitand insa sa mi-l retrimiti, eu contand ca nr. 1, ai sa vezi de ce.

Multumesc.
Iti doresc "Numai bine"!

Acum reciteşte acest mesaj cu voce tare, în faţa oglinzii, în următoarele 15 minute. Nu uita să te asiguri că nu te aude nimeni, asta e regula nr. 1. Ştii de ce? Eşti penibil!

Îţi mulţumesc şi îţi doresc numai bine, fără ghilimele! E clar că o duci tare rău dacă visezi să-ţi îndeplineşti dorinţele prin e-mail. E mult mai probabil să ai parte de una dacă bagi două degete în priză ;)

Zumzică

Eu şi cu Lucu depănăm uneori amintiri din copilărie pe mess. Nu cu păpuşi, coroniţe şi brăţări din boabe de fasole... Îmi spune: Anuka, mai ţii minte melodia asta? Da măăăă, ce veche eeee... Dar pe asta o ştiai? Şi-o ţinem tot aşa o oră, două...

Asia, N&D, Andre, Genius, Valahia, Body&Soul, Non Stop, Angels, Bambi, Ana Maria, Van Noizz, Bere Gratis, Parlament, Talisman, Stigma, K1, Blondy, Uni-k, N5, Gaz pe foc, 3rei Sud Est, Animal X, Candy, Cristiana Răduţă, De La Vegas, As XX, HI-Q, Sweet Kiss, t-Short, Double D, Sing Sing BB, Dl Problemă, Elegance, Ovidiu Komornik, Oooops, Demmo, Amici, Akcent, Marcel Pavel, Proconsul, Holograf, Zob, Direcția 5, Vank, Taxi, Dana, Pepe, Miki, Boombastic, LA, Vama Veche, Jojo, Marijuana, Evrika, MB&C, Giglio, Voltaj, Bosquito, Fizz, Plus 2, Impact, Atac, Vița de vie etc.

În altă ordine de idei...

Aş fi vrut să mă avânt către stele în leagănul meu albastru până voi fi uitat să merg, să plâng şi să iubesc. Să mă-nveţi doar tu întâiul pas, prima lacrimă şi veşnica dragoste. Asta visam. În realitate m-am legănat în zadar: mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte... nu, nu, nu... Te iubeşte?

Târziu de august

Mănânc merele cu tot cu cotor. Şi-mi port genţile pe umărul drept. Ascult o oră, o zi sau o săptămână întreagă aceeaşi melodie până îi reţin şi cel mai tainic acord. Descos etichetele de la haine pentru că mă zgârie. Şi fundiţele de la chiloţi pentru că se fac urâte. Adorm în câteva secunde după ce pun capul pe pernă. Şi am veşnic câte-o vânătaie despre care nu ştiu de unde provine. Folosesc drept parolă un număr de telefon pe care l-am auzit cânva, aiurea. Nu l-am format vreodată. Şi încă am mereu în geantă ruleta despre care nimeni nu înţelege la ce-mi foloseşte. Nici eu... Ah, şi să nu uit: detest Windows 7! Nimeni n-a avut răbdare să descopere...

Mi-e dor...

Fată dragă...

Asculta mai multe audio Muzica

Destăinuire

Păşesc şoptit în sufletul meu şi-mi pun palmele peste ochi să nu-mi aud disperarea. E o ceaţă azurie acolo, brăzdată de nori sângerii încovoiaţi în semne de întrebare. Nici nu-mi mai dau seama dacă se-nlănţuie într-un şirag al îndoilelii ori dacă dăinuie fiecare în propria-i nesiguranţă. Dacă mă-ntrebi pe nepregătite ce mai fac nici n-am să-ţi răspund. Pentru că nu am ce. E un amestec de nerostit între aşteptare, tânguire, nădejde, rutină, exasperare, zbucium, resemnare...

Răbdarea mea se numără pe degetele de la mâini. O iau de la capăt în fiecare dimineaţă, dar se sfârşeşte inevitabil pe la ora ceaiului şi-atunci rămân cu palmele răsfirate, privind în gol. Cerşesc atenţie, afecţiune şi uneori câte-o îmbrăţişare. Mi se scurge pe faţă - ştiu bine - câte-o privire uşor galeşă, timidă, temătoare. Rămâne încleştată pe obrajii care nici gropiţe nu mai pot săpa de o vreme, peste care s-au aşternut straturi straturi de sclipiri deşarte.

Câte o dată pe zi mi se întâmplă să visez şi-atunci îmi doresc... dar nu pot spune, că nu se mai împlineşte...

Absurdităţi

-->

M-au purtat paşii către cimitir astăzi. Eram în trecere prin zonă şi-am zis să aprind câte o lumânare la mormintele celor ce-au fost... Mergeam într-o vreme adesea la plimbare prin Eternitatea. Nu că aş fi emo, satanistă, mironosiţă sau aparţinând altei categorii atrase cumva de vreun aspect al pădurii de cruci. E cel mai linişte acolo! De jur împrejur fotografii, cuvinte, verdeaţă, calm şi tăcere. O insulă în care au naufragiat oameni care ne-au fost cândva alături, o insulă peste ale cărei cărări pavate cu amintiri păşim în treacăt, tot mai rar. Un loc din păcate tot mai des vandalizat de haimanale pentru care numele dăinuind acolo nu înseamnă nimic. Eram obişnuită deja cu lipsa gărduţului care împrejumuieşte mormintele. Ştiam că-l fură şi-l tot înlocuiam ştiind că va dispărea din nou. De data asta am încremenit năucită. Au furat până şi plăcuţa de pe cruce, scoţând la iveală un dreptunghi de rugină - singura mărturie a timpului scurs. Indivizilor ăstora nici că le pasă...

Cinci

David are medalie de „aur”, nu ştie nici el pentru ce, dar o poartă ţanţoş. Îşi asortează hainele cu papucii şi face pe micul Tarzan cocoţându-se oriunde îi trece prin minte. A primit cadou o undiţă de jucărie, cu magnet, cu care pescuieşte patru peşti magnetizaţi şi ei. Între timp descoperă tainele fizicii… cum că undiţa lui agaţă unele metale, adică monede, furculiţe, oale, până şi… „am pescuit chiuvetaaaa!” Evrika! Iau în considerare ideea că o să-şi înnebunească părinţii dar mă bazez pe faptul că jucăriile se strică repede. „I-a căzut clanţa”, zice şi râd de mor. Ce clanţă!? Aaaa, manivela! O punem la loc. David e isteţ, frumos şi trăsnit. O să-şi scoată din minţi învăţătoarea, presimt. Până atunci… abia are 5 ani şi o groază de jocuri de învăţat. „Să mai vii şi să-mi mai aduci dulciuri!” S-a făcut…

Cică să mai scriu, nu? Să îţi poţi da seama dacă pe undeva mai trăiesc şi pentru sufletul meu ori dacă mă prăvălesc de-a dura printre orele asudate ale verii. Nu mai alerg după nimeni şi nimic, atât pot să spun. De data asta nu mai acuz oboseli sau sictir... e poate doar sfertul de secol care mă face mai... iunie... poate chiar şi iulie! Glumesc, bine-nţeles. Glumesc tot mai des şi plâng tot mai rar, mănânc fără pâine şi beau multă bere. Pe ici, pe colo repet aceleaşi greşeli care nu dăunează deloc sănătăţii. În minte mi se fixează idei obsedante pe care le ticăi cât e ziua de lungă între urechea stângă şi cea dreaptă. Tânjesc în surdină şi visez în taină. Rămân iremedial convinsă că poate... dacă... cineva... cumva... aşşş

Dusă cu pluta

E o poveste pe care n-am mai apucat să o spun la vremea când am trăit-o. Însă rămâne o mirare - chiar şi pentru mine - cât de simplu reuşesc uneori să trec peste momente cărora de altfel aş fi jurat că nu le-aş face faţă. N-a fost nasol ci dimpotrivă, fascinant şi frumos.
Ai mei - familie şi prieteni - ştiu prea bine că cea mai mare frică a mea este de apă. Nu mă tem să mă spăl şi nici nu mă feresc să călătoresc cu vaporul. Mi-e frică pur şi simplu de oglinda unduitoare a apei atunci când sunt nevoită să-i tulbur moleculele la un nivel care îmi depăşeşte genunchii.
Împrejurările au făcut ca acum vreo trei uichenduri să particip la o ieşire cu caiacul pe Siret, până la Dunăre. Nu am pus întrebări înainte, pur şi simplu m-am bazat pe instinctul care îmi dicta că e în regulă să fac o mică nebunie. A fost atât de bine încât aş avea curajul să repet experienţa, bine-nţeles cu aceeaşi vestă de salvare strâns legată de mine. Ciudat cum aşa un accesoriu combate paranoia mea când vine vorba de valuri :)

Leapșă de 13

Leapşa primită astăzi de la Andreea. Mi-am permis să o modific puţin după starea mea de spirit şi să-mi răspund la întrebări pe care nu le aveam în minte atunci când am deschis calculatorul. Uneori e mai bine aşa...

- Ia cartea cea mai la îndemână, deschide-o la pagina 8 şi scrie al 4-lea rând.
„- Pentru că la mine acasă este loc puţin...”

- Fără să verifici. Cât e ora?
0,30

- Acum verifică!
0,57 deja...

- Cum eşti îmbrăcată?!
În pijamale verzi

- Înainte de a răspunde la aceste întrebări, la ce te uitai?
La grădina mea de pe Farmville

- Ce zgomot auzi în afară de cel al calculatorului?
Foşnet copacilor, tunete... un început de furtună

- Când ai ieşit ultima dată şi cu ce ocazie?
Acum câteva ore. E plimbare mea de duminică seara, când plec de la serviciu.

- Ce ai visat ieri noapte?
Eram la liceu, dădeam examene. Iar!

- Când ai râs ultima dată?
Azi, în birou. Suntem mereu puşi pe glume, ştii doar...

- Ce ai pe pereţii încăperii în care eşti?
:)) Da' ce nu am!? O lampă de gaz (fără gaz!), harta oraşului, citate, fotografii, tablouri, icoane, rafturi...

- Dacă ai fi multimilionar peste noapte care ar fi primul lucru pe care l-ai cumpăra?
Un aparat de fotografiat

- Care este ultimul film pe care l-ai văzut?!
Mmmm, stai să caut pe gugăl. Am văzut mai devreme unul la Hallmark dar nu ştiu cum se numea. Mediumul. Și s-ar părea că e serial

- Ai văzut ceva neobişnuit astăzi?
Da, noul meu Windows 7! Mi-e imposibil să mă obişnuiesc cu el

- Ce părere ai despre acest chestionar?
E mult mai haios decât postarea pe care aveam de gând să o trântesc în noaptea asta. M-ai salvat :)

- Care ar fi prenumele fetiţei tale?
Miruna

- Şi dacă ar fi vorba de un băiat?
Mihai

- Spune-mi ceva ce nu ştiu încă.
Mâine dimineaţă îmi cumpăr sandale neapărat!

- Te-ai gândit să locuieşti în străinătate?
M-am gândit că aş putea să...

- Ce ai dori ca Dumnezeu să îţi spună când intri pe porţile Raiului?
Bună dimineaţa

- Dacă ai putea schimba ceva în lume (în afară de politică) ce ai schimba?
Nimic, nici măcar politica. O merităm din plin

- Îţi place să dansezi?
Îhâââm

- George Bush.
Hi, George!

- Ce ai văzut la televizor ultima dată?
Filmul de care-ţi ziceam mai înainte. Apoi l-am închis înainte să înceapă reclamele

- Care sunt cele patru persoane care ar trebui să primească acest chestionar?

Ar trebui... sau mai bine spus ar putea: Elennuka, Lucu, Monica şi Onutza. Dar din câte ştiu eu pe niciuna nu o preocupă genul :P

Poveste de adormit oamenii mari *

--> --> --> -->

”Bună ziua, sunt X-ulescu de la Kanal D şi vă anunţ că aţi fost aleasă prin tragere la sorţi pentru a participa la concursul Knorr...”, îmi vesteşte amabilă o voce masculină. Îmi vine să râd, mă încearcă o revoltă, dar mă stăpânesc şi intru în joc. Tipul îmi explică mai departe regulile concursului şi mă roagă să număr ambalajele produselor magice pe care le am acasă. Îi spun la nimereală că am vreo cinci şi mă anunţă plin de entuziasm că am câştigat tot atâtea zeci de milioane de lei vechi. Mă mai amuz câteva clipe de elanul lui „minţitoresc” şi schimb brusc registrul. „Credeai că m-ai păcălit?”, îl întreb, iar se data asta e rândul lui să râdă că l-am demascat.

Tânărul individ de la celălat capăt al firului lucrează ca operator telefonic. Aşa spune el! În traducere liberă asta înseamnă că îi operează pe credulii care îi pică în plasă. Îmi explică psihologia oamenilor avizi de câştiguri facile, care atunci când îl aud rostind cifre rotunde cu mai multe zerouri îşi pierd minţile. Pe unii îi păcăleşte să cumpere o cartelă telefonică şi să-i trimită codul de reîncărcare, pe alţii mai fraieri îi convinge chiar să îi vireze sume de bani într-un cont. „Le speculez şi eu cum pot slăbiciunea. Pot să fac şi 15 milioane pe zi, bani pentru care alţii muncesc o lună. Cu ce sunt eu de vină că m-am născut deştept?”, mă întreabă interlocutorul pe un ton inocent.

Continui conversaţia curioasă şi de-a dreptul fascinată de mecanismul pe care l-a pus în mişcare cel care încercase cu câteva clipe mai înainte să mă tragă pe sfoară. După zece minute de discuţie amiabilă începe deja să se destăinuie, să încerce să mă convingă că împrejurările l-au împins către munca necinstită, că e unica lui şansă de supravieţuire. Îl contrazic întruna şi încerc să-l ademenesc cu argumentele şubrede ale unui om cinstit când mi se dă în vileag cam fără voie. Mă lasă fără cuvinte!

Escrocul din telefon e hoţ cu acte în regulă, ca să-i zic aşa. Operează de după gratii şi face bani ca să o ducă bine acolo, că la închisoare e viaţa grea şi mâncarea nasoală. Este închis într-un penitenciar din Bucureşti şi îi plăteşte pe gardieni ca să îi dea voie să folosească telefonul mobil, să-şi poată continua afacerea. Are acces la internet, are televizor şi găseşte mereu idei noi prin care să-i jecmănească pe cei care pun mare preţ pe noroc şi speră să câştige la concursuri la care nici măcar nu au participat. „Şi în Biblie scrie că cel mai mare îl asupreşte pe cel mai mic. Biblia m-a învăţat”, se eliberează de orice vină falsul operator.

Atenţie, nu este o glumă! Aproape că m-a convins de nevinovăţia lui şi poate că m-ar fi convins că am câştigat marele premiu dacă aş fi folosit produsele de la firma cu pricina. Vocea nu îl trădează cu nimic pe Denis, sau care o fi numele real al celui cu care am vorbit jumătate de oră la telefon. Are fler şi dicţie şi cu siguranţă are un cont frumuşel în bancă. Banii fraierilor, cum spune el, cum recunosc şi eu. Struniţi-vă pofta de câştig că Denis e - vorba filmului - pericol public.

* titlul l-am împrumutat de la blogul Elenei

În colţuri de dulap urme ale copilăriei împrăştie dorinţe de dat timpul înapoi. Măcar puţin de-ar fi să mă mai joc ca-n vremea în care nu ştiam că asta va avea să-mi lipsească cel mai mult pe lume. De arcul ăsta trebuie să vă amintiţi! În rest, fiecare cu jucăriile lui...