Aş fi vrut să mă avânt către stele în leagănul meu albastru până voi fi uitat să merg, să plâng şi să iubesc. Să mă-nveţi doar tu întâiul pas, prima lacrimă şi veşnica dragoste. Asta visam. În realitate m-am legănat în zadar: mă iubeşte, nu mă iubeşte, mă iubeşte... nu, nu, nu... Te iubeşte?|
|
0 comentarii:
Comentariile noi nu sunt permise.