Elennuka mea,

vineri, 15 mai 2009




Ţi-am promis să fiu optimistă de parcă ţi-aş promite că vin la tine în uichend şi pot începe imediat să înghesui în rucsac toate lucrurile alea de care nu am nevoie dar care totuşi e bine să le am la mine când plec de acasă. Dar ştii la fel de bine ca şi mine că optimismul nu are reţetă şi că tocmai ăsta e farmecul... că ne putem bucura în felul nostru.
Tot chinuindu-mă să scriu ceva în amintirea vremurilor în care reuşeam să leg cuvintele firesc şi frumos am ajuns să protestez în scris faţă de lucrurile care mă macină uneori. Uit întotdeauna că destinatarii manifestului meu nu vor clickui vreodată prin emisfera asta.
Uneori mă fac că nu înţeleg de ce viaţa nu poate fi întodeauna atât de haioasă ca discuţiile noastre de pe mess şi dulce ca vata aia de zahăr din Crâng, dar ori de câte ori sunt într-adevăr sinceră cu mine însumi (nu ca aseară!) recunosc că veselia şi armonia izvorăsc din adâncul sufletul meu. Sunt direct responsabilă de fericirea mea aşa că mă apuc serios de lucru.

P.S. Nu suntem singure pe lume!



3 comentarii:

  1. Ana mea,
    Eu aşa mică cum sunt încep a pricepe cum stau lucrurile în viaţa asta. Ce proiectăm, asta şi în gând, se întoarce şi asta trăim. Nu este nimic rău în faptul să fii sincer. Dar câteodată sinceritatea expusă aşa în văzul tuturor nu e prea bună. De ce? Pentru că... la prima vedere, noi oamenii, ne asemănăm foarte tare, dar suntem foarte diferiti. Şi fiecare care ar citi ce scrii tu acolo sincer despre tine ar interpreta în fel şi chip. Şi gândurile lor ...
    Şi...repetând supărările se accentuează. Se obişnuiesc cu noi şi nu mai pleacă. :)
    Îmi eşti tare dragă şi tu ştii asta.
    Te aştept la mine mereu şi sper să mergem la Măcinul ăla odată...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ştii doar că ştiu toate astea şi încă ceva pe lângă. Vorba aia: teoria ca teoria, dar practica ne omoară... Astăzi îmi stă părul tare bine :*

    RăspundețiȘtergere
  3. E timpul să trecem la fapte...;)

    RăspundețiȘtergere