Îmi lipsesc atât de mult măruntele minuni ale secolului nostru care mă făceau să cred că Universul are metode bizare de-a ne indica o cale. De când cu distanţa asta parcă ne leagă mai greu muzica şi berea dar aştept cu nerăbdare ziua în care destinele noastre se vor ciocni (fără oase rupte, vânătăi sau cucuie!) într-o plimbare cu rolele, urmată de o serată folk sau... cine ştie... o pălăvrăgeală ca-ntre fete. Te îmbrăţişez cât pentru toţi kilometrii dintre noi!
Am fost la Ranca si m-am crucit
-
Am fost la Ranca in Gorj. Cateva zile sa se joace copilul in zapada si sa
se dea ma-sa pe placa, poate-poate invata. Dar nu despre asta e vorba, ci
despr...
Ziua în care Isus mi-a dat o sticlă cu apă plată
-
E atât de cald afară, încât o plimbare până la ocean îmi pare cea mai bună
idee a zilei. 30 de grade e o temperatură neobișnuită pentru Irlanda cea
mer...
Urmăresc aceste fete pe Facebook
-
1.* Lorena Lupu *
*Rezumat*: Are în jur de 24 000 de urmăritori și îți va aminti constant că
are în jur de 24 000 de urmăritori.
Probabil nu ai ...
Motherhood... my two cents
-
*Am fost intrebata de ce nu scriu despre experientele mele din sarcina,
nastere, alaptare si, mai nou, diversificare si m-am trezit ca am ramas cu
ga...
Postare de sfârșit și de început
-
La mulți ani, dragii și simpaticii mei cititori, oameni care nu știu de ce
mă citiți dacă nu vă place ce scriu și persoane care nimeriți aici
întâmplător c...
Arată bine tare inelul ăla în lumina aia roşie.
RăspundețiȘtergereMulţumesc. Restul o să vină la plimbarea de care vorbeşti. :*
Şi încă ceva: eu n-am poza asta. :)
RăspundețiȘtergereEu nu mai am pozele cu tine cocoţată... pe Faleză
RăspundețiȘtergere