firul de păr
albit câte un nanomilimetru * fruntea stafidită timid * gustul sălciu instalat
pe limbă * pe fundal un el miorlăind la o ea * antivelăntainu’ meu mutilat
forever
E limpede că
nu-mi plac dulcegăriile. Categoric nu în public. Şi că nu prea înghit oamenii
vorbind „mărunt, din vârful limbii” (am încheiat citatul, de la mama citire).
Dacă emiţătorul mai este şi de gen masculin deja supliciul e complet.
Ultimii colegi de
birou mi-au stresat în aşa hal timpanul drept încât mă gândesc să-mi întorc biroul
invers. Ca să ajungă şi stângul la acelaşi nivel de uzură! Slavă domnului că
stomacul mi s-a întors pe dos în sensuri diverse. Altfel îmi luam concediu pe
motiv de aversiuni repetate la dulcegării.
Mă, ăştia când
vorbesc la telefon cu elele lor... reuşesc să mixeze perfect pisica în călduri,
câinele călcat pe coadă şi chiţăitul unei alte specii pe care nu am descifrat-o
încă. Parcă simt cum silabele li se transformă în cristale de zahăr, juma’ de
kilogram per convorbire.
Mâine încerc
metoda Lămâia!
|
|
Asta, pana se vor insura si-si vor gasi amanta! Dupa aia, vor pune zahar pe vorbe in convorbirile cu amanta. :)
RăspundețiȘtergereMă rog să se apropie cât mai degrabă etapa asta. În ideea că totuşi se vor feri să vorbească la telefon cu amantele în public :)))
ȘtergereSpune-le ca s-a retras o anumite parte a corpului in interior. Si anume boasele. Sa se duca la baie sa se verifice daca le mai au.
RăspundețiȘtergereMihai, mă tem că o să folosesc nişte cuvinte ceva mai colorate :D
ȘtergereP.S. Ai nişte erori pe blog
Si eu detest dulcegaria, dar ce sa faci, dragostea tampeste!
RăspundețiȘtergereTotuşi există o limită de unde începe penibilul în toată splendoarea lui. Şi asta nu cred că mai are a face cu dragostea
ȘtergerePfuai, m-ai bagat in lista de rasfoieli care e a dracului de mica. Sunt magulit sincer.
RăspundețiȘtergere