Acum vreo doi ani - cred - am întâlnit un foarte bun prieten care avea o agrafă prinsă la buzunar şi datorită statutului amical mai sus menţionat mi-am permis să-i cer acel accesoriu care mă fascinase. Da, era chiar o agrafă de birou ceva mai mare, de genul Asistent Office-ului din Word care face giumbuşlucuri. Doar că a mea nu era dresată pentru aşa ceva, dar s-a potrivit de minune la reverul hainei. Dar apoi, nu ştiu cum, am pierdut-o şi am fost tare necăjită. Am deschis messengerul şi-am început să mă plâng cui altcuiva decât unei foarte bune prietene care poate în sinea ei s-a gândit o clipă că trebuie să-mi lipsească o doagă dacă sufăr după o agrafă pe care aş putea-o găsi la oriunde. Însă a înţeles cât de dragă îmi era şi cât valora pentru mine.
Într-o zi eram la lucru şi femeia de serviciu a intrat strigând zgomotos că am primit o scrisoare. Mi-a dat un plic despre care am înţeles din prima clipă ce conţine aşa că nu l-am desfăcut ci doar l-am ridicat în dreptul ferestrei admirând forma unei agrafe care se contura prin hârtia albă. Am citit pe ambele feţe adresele scrise de Elennuka mea cu alte litere decât ne-am obişnuit aici, pe calculator, i-am mulţumit pentru surpriza grozavă pe care a reuşit să mi-o facă şi-am fost bucuroasă ziua întreagă pentru noua agrafă care devenise astfel de două ori mai valoroasă.
Mulţumesc încă o dată! Nu suntem singure pe lume :*
Tandreţuri pentru femei cu cei patru corifei - Balada blondelor iubiri(live T.N.B.)
Vezi mai multe video din Muzica
|
|
