Între noi fie vorba

Visele neîmplinite nu sunt totdeauna pierdute.
Poate că uneori am visat chiar mai departe
decât gândul nostru poate răzbate
sau poate că am făcut planuri bazându-ne
pe oameni care nu au tocmai aceleaşi idei ca şi noi.
Însă multe dintre vise nu sunt pierdute,
ci doar amânate până la timpul potrivit.

David *

That I would be good

*

Sunt melodii pe care le-aş putea asculta zile în şir fără să mă plictisesc. Poate că nu e normal, dar ce haz mai au lucrurile normale? Săptămâna asta m-a "lovit" Alanis Morisette:

Alanis Morisette - That I would be good.mp3
Asculta mai multe audio Muzica »

That I would be good even if I did nothing
That I would be good even if I got the thumbs down
That I would be good if I got and stayed sick
That I would be good even if I gained ten pounds

That I would be fine even even if I went bankrupt
That I would be good if I lost my hair and my youth
That I would be great if I was no longer queen
That I would be grand if I was not all knowing

That I would be loved even when I numb myself
That I would be good even when I am overwhelmed
That I would be loved even when I was fuming
That I would be good even if I was clingy

That I would be good even if I lost sanity
That I would be good
Whether with or without you

* fotografa fotografei fotografiate - Olivia

Stângul de a visa

*

Aseară a fost folk - a 13-a ediţie a festivalului studenţesc „Baladele Dunării”. N-am reuşit să ajung decât pentru ultimii doi concurenţi pe care nici nu i-am văzut, nici n-am prea am reuşit să-i ascult din cauză că plecasem în mare grabă de pe o planetă (să-i zic aşa) alandala. Scaunul pe care mă aşezasem a devenit stabil şi sigur atunci când Maria Magdalena Dănăilă ne-a îndemnat să strigăm câte un hei! la fiecare refren pentru a ne descărca de energie, vizualizând persoana care ne-a supărat. Exerciţiul era bun, doar că pe mine nu mă enervase cineva anume... M-a ajutat sigla „planetei” mai sus amintite proiectată pe... ce era proiectată, undeva pe scenă. După câteva hei!-uri eram deja acolo - cu gândul şi sufletul - iar ăsta era un lucru mare în condiţiile date. Auzisem multe despre fata asta dar nimic nu m-a îndemnat vreodată s-o ascult în mod special, poate şi din cauză că mă obişnuisem să nu pun mare preţ pe vocile feminine. Mare greşeală!

Maria Magdalena Danaila - Ce mai faci
Asculta mai multe audio Muzica »

La primele cuvinte ale lui Ioan Gyuri Pascu mi-a dispărut orice urmă de mahmureală cotidiană. Vocea lui are o forţă incredibilă, cuvintele sună a poveţe demne de urmat, iar glumele... ştie toată lumea. Pentru mine Gyuri Pascu era sinonim cu Divertis. Auzisem că mai şi cântă dar nu aveam idee ce şi cum. Nici acum n-aş putea spune sigur... blues, country, folk, lăutărească, în română, engleză, italiană, portugheză, cu vocea, cu chitara, cu sticla de bere şi chitara, cu chitara pe umeri... şi cu o trupă – the Blueworkers – care ştiau într-adevăr ce au de făcut pe scenă. Recitalul lor a fost efectiv o bucurie împărtăşită de toţi cei prezenţi.
Dacă mi-ar fi zis cineva ieri la ora 21 că voi pleca acasă cântând aş fi spus că e o glumă proastă că... „ştii ce zi am avut?!” Am avut o zi grozavă!
Credeam că nu mai avem dreptul să visăm, dar Ioan Gyuri Pascu spune că am avea şi stângul, deci hai să-l folosim!


IGP - Voi aştepta
Asculta mai multe audio Muzica »

* Atât mai poate aparatul meu de fotografiat

O coincidenţă, ceva...

Îmi lipsesc atât de mult măruntele minuni ale secolului nostru care mă făceau să cred că Universul are metode bizare de-a ne indica o cale. De când cu distanţa asta parcă ne leagă mai greu muzica şi berea dar aştept cu nerăbdare ziua în care destinele noastre se vor ciocni (fără oase rupte, vânătăi sau cucuie!) într-o plimbare cu rolele, urmată de o serată folk sau... cine ştie... o pălăvrăgeală ca-ntre fete. Te îmbrăţişez cât pentru toţi kilometrii dintre noi!

Mark Anthony-My Baby You
Asculta mai multe audio Muzica »

Elennuka mea,

Ţi-am promis să fiu optimistă de parcă ţi-aş promite că vin la tine în uichend şi pot începe imediat să înghesui în rucsac toate lucrurile alea de care nu am nevoie dar care totuşi e bine să le am la mine când plec de acasă. Dar ştii la fel de bine ca şi mine că optimismul nu are reţetă şi că tocmai ăsta e farmecul... că ne putem bucura în felul nostru.
Tot chinuindu-mă să scriu ceva în amintirea vremurilor în care reuşeam să leg cuvintele firesc şi frumos am ajuns să protestez în scris faţă de lucrurile care mă macină uneori. Uit întotdeauna că destinatarii manifestului meu nu vor clickui vreodată prin emisfera asta.
Uneori mă fac că nu înţeleg de ce viaţa nu poate fi întodeauna atât de haioasă ca discuţiile noastre de pe mess şi dulce ca vata aia de zahăr din Crâng, dar ori de câte ori sunt într-adevăr sinceră cu mine însumi (nu ca aseară!) recunosc că veselia şi armonia izvorăsc din adâncul sufletul meu. Sunt direct responsabilă de fericirea mea aşa că mă apuc serios de lucru.

P.S. Nu suntem singure pe lume!

3 comentarii